joi, 30 septembrie 2010

„EVALUAREA  PSIHOLOGICA  A  PERSONALULUI”
CONSTANŢA, 22 - 24 octombrie
 
CURSUL ESTE RECUNOSCUT DE COLEGIUL PSIHOLOGILOR 
10 CREDITE,  (20 de ore)
 
Alaturi de analiza si proiectarea posturilor, evaluarea psihologica individuala este una dintre procedurile care trebuie cunoscuta, aprofundata si aplicata cu profesionalism de psihologii care activeaza in domeniul psihologiei muncii si industrial-organizationala si in domenii conexe (psihologia transporturilor, psihologia apararii, ordinii publice si sigurantei nationale etc.).
Multi psihologi practicieni simt nevoia sa obtina informatii suplimentare, sa verifice sau sa clarifice aspecte esentiale legate de: a) cadrul legal de realizare a activitatilor de evaluare psihologica; b) cadrul conceptual si metodologic al evaluarii psihologice; c) modul corect de identificare, cuantificare si evaluare a criteriilor psihologice folosite in evaluare; d) modul de analiza, redactare si prezentare a profilurilor de personalitate si de formulare a avizelor psihologice; e) criteriile necesare de validare a probelor psihologice si a rezultatelor evaluarii psihologice; f) modul de redactarea a esantionului reprezentativ pentru populatia pentru care facem evaluarea ….
Cursul „EVALUAREA  PSIHOLOGICA  A  PERSONALULUI” ofera oportunitatea clarificarii acestor aspecte.
 
ADRESABILITATE
Cursul se adreseaza psihologilor care doresc sa activeze sau activeaza in domeniul psihologiei muncii si organizationale. Fiind un curs de  initiere in evaluarea psihologica individuala cursul este deschis si studentilor sau psihologilor care activeaza in alte domenii ale psihologiei (psihologia transporturilor, psihologia apararii si securitatii, psihologie educationala si a consilierii vocationale etc.).
 
Cursul este deschis studentilor si absolventilor de studii superioare altele decat Psihologie, cei care profeseaza ca inspectori/ specialisti Resurse Umane, sefi Departament Resurse Umane, traineri /formatori, experti consultanti, manageri, etc. Pentru aceste categorii de cursanti se acorda Diploma recunoscuta de Colegiul Psihologilor dar fara credite (credite se acorda doar membrilor CPR).
 
CONTINUTUL  CURSULUI
Cursul este organizat in cinci sectiuni.
 
Sectiunea I. Cadrul legal de realizare a activitatilor de evaluare psihologica
    • Forme de organizare a practicii activitatii psihologice
    • Reglementari legate de evaluarea psihologica
    • Obligatii si responsabilitati ale psihologului evaluator
Sectiunea II.  Cadrul conceptual si metodologic al evaluarii  psihologice
    • Domenii de evaluare psihologica in firme /institutii
    • Metode de evaluare utilizate in selectia personalului; calitati si limite ale principalelor metode
    • Etape premergatoare evaluarii psihologice: proceduri de recrutarea si selectie a personalului.
Sectiunea III.  Identificarea, analiza, cuantificarea si evaluarea criteriilor psihologice relevante
    • Identificarea criteriilor de evaluare psihologica relevante pentru un anumit post
    • Analiza si cuantificarea criteriilor de evaluare; Construirea bateriei de evaluare psihologica
    • Organizarea si realizarea examenului de evaluare psihologica
Sectiunea IV.  Analiza datelor si redactarea profilurilor de personalitate; prezentarea datelor
    • Analiza datelor; redactarea profilurilor individuale
    • Prezentarea rezultatelor; Raportul de evaluare psihologica
    • Avize, rapoarte, aspecte deontologice si obligatii legale legate de prezentarea datelor evaluarii
    • Evaluarea psihologica periodica; particularitati si constrangeri
Sectiunea V.  Criterii de validare a probelor psihologice si a rezultatelor evaluarii psihologice
    • Constructia si validarea probelor standardizate de evaluare a personalitatii
    • Realizarea sau corectarea etaloanelor specifice
    • Probe standardizate utilizate in evaluarea psihologica (oferta de probe psihologice in Romania)
    • Oportunitati de colaborare ….
 
FORMATOR
Stagiul de formare este sustinut de prof. dr. Ticu CONSTANTIN
Mai multe informatii la adresele web: http://personal. evaluare- psihologica. ro/ 
 
PERIOADA SI CONDITII DE FORMARE
Cursul se va organiza in weekend-ul  22 – 24 octombrie, in cinci sectiuni de cate 4 ore fiecare:
vineri       16,00 - 20,00;
sambata   9,00 – 13,00 si 16,00 – 20,00
duminica 9,00 – 13,00 si 16,00 – 20,00
 
COSTURI
Costul participarii si certificarii este de 100 euro /cursant (sau echivalentul in lei la data platii) cu posibilitatea achitarii in 2 rate: prima rata la inscriere, pentru confirmarea /rezervarea locului (echivalentul a 50 euro) si a doua rata (echivalentul a 50 euro) cel tarziu cu o zi înainte de începerea cursului. Plăţile se vor face prin virament, în contul RO29BUCU10312101460 69RON (Alpha Bank, Filiala Iaşi, titular de cont: Ticu Constantin P.F.A.).  
 
Cursantii vor partaja costul chiriei spatiului de formare (cca. 200 Euro / număr de participanţi) . Grupa va fi formata din min. 25 si maxim 35 persoane). 
 
Daca nu se vor intruni numarul minim de participanti, cursul se poate reprograma la o data ulterioara stabilita de comun acord cu cei inscrisi.
 
Inscrieri până pe data 10 octombrie    =   90 Euro (reducere 10%)
 
Inscrieri între 10 şi 21 octombrie                = 100 Euro
 
DETALII ORGANIZATORICE
Cursul se va organiza in Constanţa
 
Coordonatorul local al grupului /Persoana de contact (pentru inscrieri, informatii legate de locaţie, taxa de participare, acte sau forme de decontare etc.):        
 
Carmen NEAGU (e-mail: carmenmariananeagu@ yahoo.com   tel:  0726 226 937)
 
 
 
* Cursul ’’Evaluarea Psihologica a personalului’’ este unul dintre cele 4 cursuri acreditate de Comisia de psihologie a muncii, transporturilor si serviciilor (aprobat conform PV nr. 8 din 30.05.2009) in cadrul „Programului de formare continua in Psihologia muncii si organizationala si Psihologia transporturilor” propus de Fundatia „ARC 2000“ (Agentia Regionala de Consultanta in Managementul Resurselor Umane). Cele patru cursuri acreditate sunt urmatoarele:
 
Psihologia Muncii si Organizationala
Evaluarea psihologica a personalului” (20 ore, 10 credite)
 „Analiza climatului organizational” (20 ore, 10 credite)
 
Psihologia Transporturilor
„Examinarea psihologica a personalului din siguranta circulatiei” (20 ore, 10 credite)
Psihologia participantului la trafic”  (20 ore, 10 credite)
 
 
Pentru informatii suplimentare privind intregul program de formare va rugam sa ne contactati la adresele de e-mail:
tconst@uaic. ro (Psihologia Muncii si Organizationala) si hcornel@uaic. ro (Psihologia Transporturilor).

luni, 27 septembrie 2010

Alz 02

http://dingo.care2.com/pictures/greenliving/uploads/2010/08/walking-meditation.jpg
Eşti într-o permanentă căutare. Alergi, cauţi, vrei să afli, te lupţi pentru situaţia ta, pentru lucrurile ce crezi că-ţi aparţin, şi, deodată, fără nici o justificare, totul parcă se opreşte. Nu mai găseşti sensul căutărilor, nu mai interesează pe nimeni ceea ce căutai sau vroiai să demonstrezi, nici măcar pe tine nu te mai interesează. Te opreşti, şi stai încordat, ca o mamă care era obişnuită să-şi audă copilul plângând şi deodată nu mai aude nimic. Ascultă câteva secunde încercând să prindă orice zgomot ce ar putea să-i dea un indiciu despre ce s-a întâmplat, dar nu aude nimic şi alearga spre camera copilului. Şi-l găseşte dormind. Se linişteşte brusc, poate chiar se aşează pe un scaun, sau se intinde în pat simţind o uşurare bruscă, o bucurie la care nici nu visase cu ceva timp în urmă. E un moment de linişte pe care ar vrea să-l savureze, să-l simtă cât mai deplin, pentru că ştie că nu poate dura mult. Poate chiar adoarme şi visează mult, profund.
Întins în pat, privind tavanul. Visez? Nu ştiu. Dar atâta timp cât nu se întâmplă nimic ciudat, nu mă ridic la nivelul tavanului, nu se deformează camera, sau nu apare o femeie frumoasă (asta chiar nu m-ar deranja), s-ar putea să fiu treaz.
Imagine: mi-ar fi plăcut să fi ţinut mâna stângă sub cap şi cu dreapta sa fumez o ţigară şi fumul să urce spre tavan. Dar nu sunt nici măcar fumător. Iar mâna stângă mi-a amorţit şi nu pot s-o mişc.
Încet-încet încep să-mi amintesc: nu sunt în camera mea, plecasem de dimineaţă spre serviciu. Dar nu am ajuns acolo, pe drum s-a întâmplat ceva, mă durea capul atât de rău, ameţeala şi m-am trezit în această cameră. De la ce să fi fost ameţeala? Mâncasem bine dimineaţa, băusem o cafea, pe fereastră frunzele de toamnă cădeau din copaci. Imagine de toamnă cu gust de cafea. Am terminat micul dejun şi am ieşit. N-am luat pardesiul pentru că era totuşi cald.
Privesc prin cameră. Nu cunosc această cameră. Cum am ajuns aici? Poate visez. Atunci nu-mi rămâne decât să aştept să mă trezesc. Iar dacă e un vis atunci tot ce se întâmplă e normal. Şi am să intru în rol. Dacă nu visez, atunci sigur s-a întâmplat ceva neobişnuit. (Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)

Alzheimer (fragment 01)

Quantcast
http://www.wildmind.org/images/walking17.jpg Deschid ochii. Sunt într-o cameră. Cameră nouă, străină. Cum am ajuns aici? Mă uit prin cameră, dar nu recunosc nimic. E curat, totul miroase a proaspăt, a curăţenie. Mă scol din pat şi privesc în jurul meu. Patul meu era lângă fereastră, îmi plăcea ca noaptea când mă trezeam să privesc cerul, uneori cu stele sau înnorat. Dacă vedeam luna mă simţeam bine. Aveam o prietenă care spunea ca atunci când e lună plină nu poate dormi. Sau era logodnica mea? Ca şi cum o logodnică nu poate să fie prietenă. Logodnica – un fel de trecere între prietenă şi soţie. Crezi că mai aparţii lumii de dinainte, dar de fapt lumea care o să vină deja te-a prins. Zâmbesc. Pe mine nu m-a prins. Adriana. Nu e timpul acum să mă gândesc la ea. Sunt undeva, într-o cameră pe care nu o cunosc, nu am gratii la geam, deci nu e un spital sau o închisoare. Mă gândeam uneori la ce ar trebui să fac dacă cei de lângă mine mi-ar spune că sunt nebun. Primul lucru pe care-l spune un nebun e că nu e nebun. Ca un hoţ care spune că nu e hoţ, ca un criminal care. Dar gândul ăsta nu-mi place. Pe masă un pahar cu apă. Beau şi-mi dau seama că mi-e sete. Poate au pus ceva în apă. S-o iau totuşi încet. Ce am făcut? Ultima oară eram într-o berărie. Nu. Asta a fost mai demult. Mai de curând ce am făcut? Încerc să-mi amintesc. În mod sigur mi-au pus ceva in apă. Sau în mâncare. Ceva care mă face să nu-mi amintesc ce am făcut în ultimile zile. Dar de ce? Mi s-a şters totul din minte din momentul în care m-am certat cu Adriana. Nu ştiu nici măcar dacă sigur ăsta era numele ei. Ca un om trezit pe o plajă pustie, singur şi nu ştie cine este. Dar s-ar părea că cei de lângă mine ştiu bine cine sunt. Ceva îmi amintesc. Uneori când mă plimbam pe stradă mă gândeam cum ar fi dacă, stând pe o bancă, m-aş trezi confundat cu altcineva şi o femeie (frumoasă, bineînţeles) ar veni la mine şi mi-ar spune că m-a căutat, că îi pare bine că m-a găsit. Sau poate acele jocuri de când eram la liceu şi spuneam că am descoperit că într-un birou al tatălui meu un act prin care aflasem că fusesem înfiat. Că părinţii mei erau de fapt nişte oameni bogaţi, urmăriţi de serviciile secrete, şi, ca să mă scape, vorbiseră cu părinţii mei adoptivi ca să-mi creeze o altă identitate, ca să pot să mă realizez în viaţă. Dacă stau bine să mă uit la tine, într-adevăr nu prea semeni cu ei, mi-a zis Maria. Maria. Cum arăta Maria? Sau o chema altfel? O oglindă. Acolo sunt eu. Acolo sunt eu? Un bătrân, faţa plină de riduri, părul alb. Poate am avut o comă, şi acum m-am trezit din ea. Aveam 40 de ani, iar acum cred că arăt ca unul de 60 de ani. Deşi la cât mă pricep eu la estimări, aş putea avea şi 70 de ani. Abia o cunoscusem pe Adriana, eram cu ea pe bancă şi ea m-a întrebat, câţi ani crezi că am? 23? Eşti drăguţ, ştii cum să faci o femeie să se simtă bine, mi-a zis şi m-a sărutat pe obraz. Eu mirat, lasă glumele, mi-a zis, doar se vede pe mine că am peste 30. Nu ştiam care ar fi diferenţa dintre 20, 25 sau 30 aşa cum nu ştiam să spun dacă o femeie are picioare frumoase. Deobicei mă uitam la modul în care o femeie ştie să zâmbească. (Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)

Cateva din momentele frumoase ale workshopului din 18-19 septembrie, incarcate pe blog aleatoriu...

... mai multe imagini si povestea a ceea ce s-a intamplat acolo, pe www.apasc.ro si in newsletter (aici, foto de Sorina Dascalu, apasc.comunicare@gmail.com)


























marți, 21 septembrie 2010

Maybe...


lui D.R., dar nu numai pentru el
Am primit acum câteva zile un "manifest" al lui Tudor Chirilă, în care ideea era că suntem un fel de rataţi şi că singura şansă ar fi să "trezim" pe cei care vin, pentru că generaţia noastră s-ar fi ratat. În fapt un mod mai dur şi un pic vulgar de a fi îndemnaţi la acceptarea ideii de "generaţie sacrificată". Nu sunt de acord cu el(nici cu manifestul, nici cu T. Chirilă). Nu consider că am pierdut, ci doar că încă nu am câştigat. Toate aceste "manifeste" reprezintă în fapt o formă mascată de a ne face să acceptăm că suntem învinşi. (...) Şi că simpla mea existenţă aici e o victorie. În fiecare zi văd "clasa învingătoare" şi-mi dau seama că totul e spoială, că de fapt le e frică, teamă pentru că nu au nici un viitor. (...) Cu fiecare încercare la care sunt supus (prin care se încearcă supunerea mea) mă consider învingător dacă reuşesc să nu mă răzbun (pentru că uneori mă razbun şi-mi dau seama că atunci sunt învins). Cât timp la ură nu răspund cu ură am câştigat. Şi poate într-o zi ... (Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)

sâmbătă, 11 septembrie 2010

De prin blogosfera...

Maximele secolului XXI (I)


Toate generalizarile sunt false... inclusiv aceasta.

Poarta-te frumos cu copiii tai. Ei iti vor alege azilul.

Imprumuta bani de la un pesimist. Nu se asteapta sa i-i dai inapoi.

Moartea este ereditara.

Nu fi de neinlocuit. Daca nu poti fi inlocuit, atunci nu o sa fii niciodata promovat.

Ai observat vreodata cat de repede merge Windows-ul? Nici noi...

Experienta este ceva ce obtii abia atunci cand nu mai ai nevoie de ea.

Putine femei isi dezvaluie varsta reala. Putini barbati se comporta adecvat varstei reale.

Prietenii vin si pleaca. Dusmanii se acumuleaza.

Da-i unui om peste si va manca o zi. Invata-l sa pescuiasca si va sta toata ziua in barca cu sticla de bere in mana.

Cel ce rade la urma, este mai incet la minte.

Nu sunt vegetarian pentru ca iubesc animalele. Sunt vegetarian pentru ca urasc plantele.

Mi-am facut un test de inteligenta si rezultatele au fost negative.

Inainte eram mereu indecis. Acum nu mai sunt asa sigur.

Daca ai impresia ca nu ii pasa nimanui daca mai traiesti, incearca sa nu platesti cateva rate la banca.


Multitasking inseamna sa faci mai multe lucruri prost in acelasi timp!

Puritanism: teama ca cineva, undeva, s-ar putea sa fie fericit.

Unii beau din fantana cunoasterii. Altii fac gargara.

Prima pasare va prinde viermele, dar al doilea soarece fura cascavalul.

Cel mai scurt drum dintre doua puncte este mereu in constructie.

Exista trei tipuri de oameni: cei care pot sa numere si cei care nu pot.

Daca furi idei de la o persoana, se numeste plagiat. Daca furi idei de la mai multe persoane se numeste cercetare.

De ce abreviere este un cuvant atat de lung?

M-am rugat la Dumnezeu sa imi dea o bicicleta, dar am aflat ca Dumnezeu nu iti pune in traista. Asa ca am furat o bicicleta si m-am rugat pentru iertare.

Femeile nu vor fi niciodata egale barbatilor pana cand nu vor putea sa se simta sexy in ciuda cheliei si burtii de bere.

Dumnezeu sigur iubeste prostii. Altfel nu ar fi creat atat de multi.

Niciodata sa nu iei un laxativ si un somnifer in aceeasi seara.

Traim intr-o societate in care pizza ajunge mai repede decat politia. Incercati!

Un barbat indragostit nu este complet pana nu se insoara. Dupa aia e terminat.

Stii ca lumea s-a intors pe dos cand cel mai bun rapper este alb, cel mai bun jucator de golf este negru si cel mai inalt baschetbalist din NBA este chinez.

Un nou studiu guvernamental finantat prin fonduri europene si desfasurat pe o perioada de 10 ani a concluzionat ca trei sferturi din populatia Romaniei inseamna 75% din populatie.

Intentionez sa traiesc vesnic. Pana acum sunt in grafic.

Psihiatrul mi-a zis ca sunt nebun. I-am zis ca am nevoie si de o a doua opinie. Mi-a zis ca sunt si urat.


Dimineaţa lui Adam (după 25 de ani)



Se întâmplă uneori ca să te trezeşti dimineaţa fără nici un gând sau să te întrebi cum o să mai treacă şi acea zi. Aşa ca şi cum ai fi pe un hol şi ai o mulţime de uşi de deschis, deşi ştii că nu ai să găseşti nimic în acele camere, dar trebuie să deschizi uşile aşa cum respiri, aşa cum îţi aminteşti de ceva, şi acea amintire vine şi pleacă atât de repede încât din ea nu rămâne decât senzaţia.
Deci mă trezisem în acea dimineaţă, eram singur în casă, luam bolovanul unei noi zile şi urma să-l urc până în vârf. Stăteam pe marginea patului cu capul în mâini, mâinile mele discutau cu el şi încercau să-l convingă să mai stea încă o zi pe umeri, şi apoi putea să se rostogolească pe jos prin cameră până va reuşi să ajungă într-un colţ.
M-am mai uitat încă o dată la ceas căutând un motiv să mai stau. Dar nici acolo nu am gasit acel motiv aşa că m-am sculat.
Puteam să nu merg în acea zi la facultate, să fiu bolnav, să fiu în altă parte, dar de fapt asta nu s-a întâmplat niciodată, mereu am fost la întâlniri aşa cum pietonul grăbit ajunge la mijlocul străzii unde are o întâlnire cu o maşină.
Deci mă scol din nou din pat sau poate sunt în bucătărie, îmi beau cafeaua sau poate îmi dau cu apă pe ochi. Aş fi vrut mai târziu să ţin minte acea zi. Fiecare moment de dinainte de. Dar aceste momente s-au vaporizat, au fost luate şi reciclate. S-au transformat în dimineaţa în care m-am trezit, m-am spălat, am băut cafeaua şi am ieşit repede pe uşa să nu întârzii.Acum când stau să mă gândesc în mod sigur am închis uşa în urma mea, acolo au rămas închise plictiselile de zi cu zi pentru că de atunci nimic nu a mai fost la fel. E adevărat că uneori am încercat să mă întorc, să deschid uşa şi să iau cele lăsate în acea dimineaţă în casă.
(Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)

Informatii noi workshop

Workshopul internaţional din18-19 septembrie Bucureşti, cu tema:
Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului,

creditat de Colegiul Psihologilor este acum recunoscut şi creditat şi de Ordinul Asistentelor medicale.

Locaţia: Univ. “T. Maiorescu” - Fac. de Psihologie
Calea Văcăreşti nr. 187 sector 4


Detalii: apasc.comunicare@gmail.com, office.apasc@gmail.com

miercuri, 8 septembrie 2010

Workshop international

Despre Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului 
Obiectivul fundamental al acestui workshop îl constituie reunirea unor specialişti, a unor practicieni de valoare în domeniu, în vederea abordării unei teme pe cât de actuale pe atât de controversate: STRESUL. Organizat sub forma unor ateliere de discuţii sau de lucru pe secţiuni,  workshopul va permite schimbul de informaţii între participanţi, identificarea provocărilor actuale din domeniul psihologiei, medicinei, resurselor umane în ceea ce priveşte factorii de risc, simptomatologia, prevenţia şi intervenţia specifice stresului.
Această manifestare reprezintă un prim pas în şirul acţiunilor pe care întenţionează să le desfăşoare Asociaţia de Psihologie Aplicată şi Ştiinţe Conexe “No Stress Center” în vederea sprijinirii eforturilor de prevenţie şi management al stresului la nivel individual şi organizaţional.

INVITAŢI DIN ROMÂNIA:

MODERATORI PE SECŢIUNI

Prof.univ.dr. Mihai Aniţei                                                                                       
Prof.univ.dr. Mihaela Minulescu
Prof.univ.dr. Ruxandra Răşcanu
Prof.univ.dr. Ion Radu Tomşa
Psih. pr. Daniela Hiera
Psih. pr. dr. Constantin Edmond Cracsner
Psih. pr. Steluţa Trăscaian
Psih. pr. dr. Adrian Ţanacli
Psih. pr. dr. Cătălin Gherasim
Psih. pr. dr. Ion Duvac
Psih. dr. Csaba Kiss
Psih. pr. Mihai Serban
Psih. pr. dr. Corina Mihaela Zaharia
Psih. dr. Valentin Dinu
INVITAŢI INTERNAŢIONALI:
Prof. dr. Diana Stefani – medic specialist in medicina alopata, 
specialist in medicina integrativa si terapii alternative, Trainer NLP acreditat international
Prof. dr. L.J.Hunyady – inginer cu brevete de inventii in echipamente 
medicale in SUA, specialist in medicina integrativa, Trainer NLP acreditat international

ÎNSCRIERE:


Workshopul se va organiza pe următoarele secţiuni şi ateliere:

1. PSIHOLOGIA CLINICĂ
            Atelier 1 -  Interventia prin intermediul lazii cu nisip-  
Prof. univ. dr.Mihaela Minulescu
            Atelier. 2 - Intervenţia clinică specifică stresului acut, 
traumatic şi posttraumatic – Prof. univ. dr. Ruxandra Răşcanu
Atelier. 3 - Stresul şi comportamentul adictiv–tehnici 
de intervenţie clinică - Psih. pr. Mihai Şerban
Atelier. 4 - Managementul stresului şi intervenţia în criză - 
Psih. pr.Cătălin Gherasim
Atelier. 17 –  Este tabagismul un raspuns la stres?  
psih. Camelia Dragomirescu si psih.pr.dr. Corina Zaharia
2. PSIHOLOGIA MUNCII ŞI INDUSTRIAL -ORGANIZAŢIONALĂ
             Atelier 5 - Abordarea şi intervenţia specifică în stresul ocupaţional
Prof. univ. dr. Mihai Aniţei
Atelier. 6 - Diagnoza organizaţională în evaluarea stresului 
în companiile multinaţionale – Psih. pr. Daniela Hiera şi 
Psih. pr. Corina Zaharia
Atelier 13 -  Exprimarea adecvată a emoţiilor ca modalitate de combatere 
a stresului cotidian – Psih. dr. Valentin Dinu

3. PSIHOLOGIA TRANSPORTURILOR
             Atelier. 7 - Managementul stresului în psihologia rutieră – 
Psih. pr. Adrian Ţanacli şi Psih. pr.. Steluţa Trăscăianu

4. PSIHOLOGIE APLICATĂ ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII NAŢIONALE
Atelier. 8 - Managementul stresului şi mecanismele de copping - 
Psih. pr. Constantin Cracsner
Atelier. 9 - Managementul stresului în incidentele critice – 
Psih. pr. Ion Duvac
            Atelier. 10 - Comportamentul simulat şi gestionarea stresului specific – 
Psih. pr. Csaba Kiss
           
5. ECOPSIHOLOGIE
Atelier. 11 -  Ecopsihologia – prof.univ.dr. Ioan Radu Tomşa
6. PSIHOLOGIE EDUCAŢIONALĂ
            Atelier. 19. Efectele stresului asupra educaţiei 
pot avea o rezolvare prin creativitate?
         Conf.univ. Mihaela Roco
7. ŞTIINŢE MEDICALE
         Atelier 18. – Inteligenţa materiei şi stresul - 
Prof.univ.dr. Dumitru Constantin Duncan        
         Atelier. 14 – Intervenţia psihiatrică e necesară în abordarea stresului ? -  
Dr. Cristian Andrei
          Atelier. 15 – Rolul psihiatrului în echipa de evaluare a stresului  - 
Dr. Radu Eugen Ionescu Mihăiţă
Atelier. 16 – Stresul si bolile psihosomatice –  
Psih. clinician Daniela Dumitrescu
8. ŞTIINŢE CONEXE
            Atelier. 12 – Relaţia cu ştiinţele medicale  - dr. Hadrian Vaida
            Fiecare atelier este creditat de Colegiul Psihologilor separat, cu câte 10 credite. 
De asemenea workshopul este recunoscut de Ordinul Asistenţilor 
şi în curs de creditare de către Colegiul Medicilor.

Persoanele care doresc să participe la workshop pot opta pentru una sau maxim două ateliere pentru care vor primi diplome în specialitatea workshopului la care se înscriu şi sunt prezenţi efectiv.
În limita locurilor disponibile pot participa şi la alte ateliere ca auditori însă fără a primi diplome şi credite.
Înscrierea la workshop se face pe baza completării talonului de participare individuală sau pentru grup şi a trimiterii lui împreună cu dovada achitării taxei de participare pe una din adresele de  e-mail menţionate în talon.

 TAXA DE PARTICIPARE

Taxa se achită în contul: Alpha Bank RO 96 BUCU 1201 2107 5907 2RON,  
Agenţia Brâncoveanu cu menţiunea „taxă participare

 Înscrieri în perioada  21 august – 10 septembrie 2010:

 

1 PARTICIPANT

O SECTIUNE

2 SECTIUNI

MEMBRU APASC

200 ron

300 ron

NEMEMBRU APASC

300 ron

450 ron

STUDENT

200 ron

300 ron

   

*Pentru un număr de minim 5 persoane care se înscriu în acelaşi timp la workshop 

şi menţionează acest lucru pe talonul de participare pentru grup, 

se va aplica o reducere de 10% din costul pentru fiecare persoană.


Taxa achitată conform tabelelor de mai sus şi talonului de participare include, 
pe lângă participarea la una sau două din secţiuni (în funcţie de opţiunea fiecăruia) şi:

* participarea gratuită la secţiunea  
Gestionarea stresului prin tehnici şi instrumente NLP 
prezentată şi moderată de Diana Stefani şi LJ.Hunyady
*diploma de participare cu creditele aferente
* mapa workshopului
* 4 coffee break-uri


Reţinerea locurilor se face în ordinea trimiterii talonului 
şi dovezii plăţii prin fax, scanare, prezentare ordin de plată sau numerar
la punctul de lucru al Asociaţiei 
sau pe adresa de e-mail office.apasc@gmail.com
Participanţii la workshop vor obţine diploma de participare 
cu credite în specialitatea  workshopului la care sunt prezenti efectiv. 
 Locaţia se va anunţa ulterior.

IMPORTANT!

În cadrul Workshopului Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului  
va fi lansat primul număr al culegerii de lucrări  
CERCETARE ŞI INTERVENŢIE ÎN PSIHOLOGIE.
           
Psihologii interesaţi să publice lucrările şi studiile realizate pot face acest lucru 
trimiţând lucrările în format electronic pe adresa de e-mail office.apasc@gmail.com   
conform instrucţiunilor prezentate pe site-ul www.apa.3010.com

COMITETUL DE ORGANIZARE:
Psih. Pr. Corina Mihaela Zaharia
Tel: 0746119700  si   0723174890

Lect. Univ. Cristian Pomohaci
Tel:0731178189


Psih. Ciobanu Oana
Tel: 0742759924 

Ec.Elena Bulugea
Tel: 0723591500 

Psih. Mihaela Vlădan                                                         
Tel: 0723345880

PERSOANĂ DE CONTACT:
Psih. Adrian Zaharia
tel: 0747.134.398   fax:0213175714

Sorina Dascălu
apasc.comunicare@gmail.com 


Taxa pentru publicarea lucrării este de 50 RON. În cuantumul acestei taxe autorul va beneficia şi de un exemplar al volumului.

Participanţii la Workshopul Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului care nu vor să publice lucrări însă vor să cumpere volumul vor achita aceeaşi taxă de 50 RON.

Suma poate fi depusă, până la data de 01.09.2010 direct la casieria băncii, specificând numele şi prenumele participantului în contul Alpha Bank RO 96 BUCU 1201 2107 5907 2RON, Ag. Brâncoveanu cu menţiunea „taxă volum”.

Pentru informaţii suplimentare accesaţi site-ul Asociaţiei de Psihologie şi Ştiinţe Conexe “NO STRESS CENTER”:  www.apa3010.com
       



sâmbătă, 4 septembrie 2010

De ce ţipă oamenii unii la alţii, mai ales când se ceartă?

„Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? – întrebă din nou înţeleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.” (Orthograffiti, 2010)

http://static.desktopnexus.com/thumbnails/38590-bigthumbnail.jpg

vineri, 3 septembrie 2010

cateva cuvinte despre lipsa dialogului

Discutam, cu mai multa vreme in urma, cu un prieten din diaspora, despre caracteristicile unei persoane civilizate, contemporane noua (cum o recunosti, daca este sau nu educata in spiritul unor minime exigente). Intr-un mod cu totul intamplator, lucra si el in domeniul comunicarii. Si spunea, pe buna dreptate, ca una dintre aceste trasaturi este sa raspunda, „pe limba“ celui care intreaba, unui apel la dialog, fie acesta direct, fata catre fata, telefonic, prin corespondenta „clasica“ sau electronica, printr-o scrisoare deschisa, in presa, ori alt mijloc de transmitere a mesajului. Este civilizat sa-i arati ca esti acolo pentru el, un minut, cinci minute, o ora, o saptamana, unui om care iti cere, uneori cu insistenta, dar pastrand la randul lui limitele bunului simt si ale politetii, sa-l ajuti sa caute si sa gaseasca un raspuns. Este posibil ca dincolo de acest raspuns sa se afle o solutie la o problema de care intr-o zi sa te lovesti si tu, iar atunci cand acest lucru se va intampla, vei sti deja care este cea mai buna cale spre iesirea din impas. Cati dintre noi suntem, in acest sens, persoane civilizate? Si cati dintre noi isi doresc, de fapt, sa se respecte, respectandu- i si pe cei din jur, tinand seama de aceste principii, mai ales daca nu exista niste norme stricte care sa le reglementeze comportamentul in societate? De ce sa ne straduim sa evitam blocajele de comunicare cand este mai simplu sa pozam in „nonconformisti“ sau in „persoane ocupate“ (ambele ipostaze sunt in mare voga)? Si, atunci, „tacem“, cu indiferenta - fata de ceilalti, dar, de fapt, fata de noi insine. Uneori mimam superioritatea, poate condescendenta, ca, adica, nu stiu altii cit de inalt elitar si ziditor este acest refuz de a folosi „instrumentele“ comune de limbaj... Nu o spun oare (si de ce n-or fi transmitand-o fara vorbe?) si majoritatea maestrilor diferitelor curente mistice?
Sa „taci“ numai pentru a te ruga sau a-ti asculta cu atentie inima. Daca nu mai bate cu putere, inseamna ca nu este nimic semnificativ in „tacerea“ ta, ca esti prada unei iluzii (nu indraznesc sa zic sau unei prostii, dar iata ca am zis-o), iar adevarul e departe de tine. Adevarul ca, daca ai ales sa traiesti printre semenii tai, ai si tu nevoie de ei chiar daca nu exact in acelasi timp si in aceeasi situatie in care ei au nevoie de tine... Si ar fi minunat daca ai avea de-a face cu persoane care nu neaparat te iubesc, ci sunt cel putin civilizate.
(Sorina Dascalu, editorial Graphic Arts & Media Business Review, 2006)

 http://farm1.static.flickr.com/118/292952818_db1270c540.jpg

Poti să-ţi iei BMW ultimul tip din meseria de psihoterapeut?

Când am decis să fac un cabinet de psihologie mi-am consultat membrii familiei si le-am comunicat dorința mea de a mă sprijini în acest demers. Cea mai utilă discuție am avut-o cu fiul meu-pe atunci în vârstă de 15 ani:
-  Asta înseamnă că tu faci o afacere?
-  Da, am răspuns mirată fiindcă  până atunci nu mă gândisem la asta ca la o afacere.
-  Și vei câstiga bani cât să ne luăm un BMW ultimul tip?
-  Nu ! Nici vorbă!
-  Atunci e o afacere nașpa- a concluzionat el și s-a retras din întâlnirea noastră de familie vizibil dezamagit.
Au trecut ceva ani de atunci si m-am gândit îndelung la discuția noastră . Pot spune cu certitudine că psihoterapia este o afacere însă sunt lucruri care o împiedică să fie foarte profitabilă.
Printre factorii care  îi împiedică pe psihoterapeuţii din secolul 21 să  prospere am putea enumera:
Economia: deoarece piaţa de valori a căzut în 2008 , urmată de o recesiune care a afectat lumea întreagă (mai puțin China) , multi oameni au fost reticenti în a cheltui banii pe alte lucruri decât necesităţi. Acest lucru  a făcut foarte dificilă practica  privată în domeniul sănătății  care se bazează pe plăţile taxa-pentru-servicii  și care are o influență  semnificativă pentru o parte a veniturilor lor.
Ajutor şi consiliere gratuită: în ultimul deceniu se ofera gratuit o mulțime de informații non-profesionale (şi chiar unele profesionale) – există surse infinite de informaţii pe Internet, precum şi talk show-uri la TV şi radio, cum ar fi emisiunea  Dr. Cristian Andrei , Oprah,  Super Nanny etc.  Mulţi consumatori nu-şi dau seama că aceste personalităţi de radio şi TV nu  sunt furnizori de  psihoterapie pe aer.
Nasterea Industriei numita Coaching: Sunt ceteva sute de profesii   si  diferite tipuri de muncă  iar coaching-ul ar trebui sa se adreseze fiecarei categorii in parte. Cei ce se ocupa si conduc industria de coaching recunosc că există o mare cantitate de informatie pe care o au din activitatea psihoterapeuţilor . Din acest motiv in România oamenii care bat la ușa mea așteaptă sa-și rezolve problema în maximum trei ședințe. Mulți așa-ziși terapeuți  sunt de fapt  coach și asta îngreunează implementarea pe piața din România a profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale.
Utilizarea tot mai largă de medicamente în loc de psihoterapie pentru a face faţă problemelor de sănătate mintală: În 2003, peste 46 milioane de retete pentru antidepresive au fost scrise doar în SUA, înregistrându-se  vânzări de peste 14 miliarde dolari. Peste 2 / 3 din aceste rețete  au fost scrise de medici  care  nu sunt psihiatrii .
În mod evident, nu numai americanii au o preferinta mare pentru ruta aparent rapidă şi uşoară  de rezolvare a problemelor de sănătatea mintală, în ciuda rezultatelor cercetărilor care sugerează că psihoterapiea joacă  un rol major în a face cu succes multe boli mentale.
Activez de aproape doi ani in programul STOP FUMAT in care până anul acesta consilierea psihologică a fost gratuită. Deși dependența de nicotină este în proporție de peste 75% de natură psihologică , cei ce se adresau pentru renunțarea la fumat solicitau cu insistență DOAR MEDICAMENTE!!!
Ascensiunea terapiilor alternative: Oricine altcineva poate să rezolve problema rapid este de preferat . Așa se face că oamenii se adresează cu precădere diverselor terapii alternative pentru a face faţă cu probleme de sănătate mintală : yoga, biserica, ghicitoarea , diverse suplimente alimentare şi plante aromatice. Pentru mulţi dintre aceşti oameni, psihoterapia este vazută ca metodă de ignorat , de alezat, ignorând legătura corp-minte şi este puţin probabil să ducă la schimbări permanente în funcţionarea optimă.
Concluzie? Este mai greu decât oricând să ai succes ca  psihoterapeut. Există mai multe servicii concurente pentru o bază de populaţie  redusă, iar majoritatea dintre noi au formare puţin sau deloc formală în modul în care să înceapă, să dezvolte sau să crească pentru a rula o afacere. Asta e realitatea nefericită cu care se confruntă  mulți psihoterapeuţi astăzi.
Izolarea este comună printre terapeuti si se poate dovedi mortală pentru a practica noastră.
Avem destule piedici în a ne exercita profesia  așadar , ce ați zice stimați colegi dacă am încerca să facem o uniune cu adevărat profitabilă pentru noi?
Camelia Dragomirescu

 http://www.thetorquereport.com/2011_bmw_740i_3.jpg