Culorile toamnei

Am depasit 1000 accesari, ceea ce nu este putin intr-un timp atat de scurt. Cromatica blogului a pastrat culorile, nuantele si temele primului workshop al APASC. Dar... a venit toamna. Avem nevoie de o "hainuta" mai calda, mai... tandra, dulce si linistita precum raportarea pe care ar fi bine sa o avem fata de acest minunat anotimp. Unii psihologi considera ca acum schimbarile de spirit inmultesc cazurile de depresie. Noi credem ca toamna este ca o larga si dragastoasa imbratisare, ca bucuria de nedescris a bunicilor care-si asteapta nepoteii infometati si obositi de la scoala. Se spune ca exista si o astenie de toamna. De fapt, probabil exista o dispozitie catre visare si meditatie, cand se produc reordonari si reechilibrari psihice, integrandu-se experientele si "crescand" sufleteste si spiritual.
Asa ca... nu vom mai astepta impresiile voastre despre workshop si, in doua-trei zile, ne "imbracam" altfel. (Stim ca v-a placut si ca ne-am simtit bine impreuna). Speram ca, si sub palarii, umbrele si pelerine de ploaie, ne veti recunoaste - fiindca am inceput sa fim prieteni buni!

apa3010

Este un loc comun folosirea simbolului apei în încercările de înţelegere a sufletului, în diversele demersuri spirituale. Element dual, APA reprezintă naşterea şi viaţa, regenerarea, tinereţea eternă, sănătatea şi armonia, dar şi, deopotrivă, distrugerea, forţa de nestăpânit ce poate inunda, scufunda, acoperi, îneca, ucide. APA înseamnă şi puterea subtilă de a schimba („infiltrându-se” prin cele mai fine interspaţii sau transformând prin „picătură cu picătură”), dar şi calea de trecere de la o stare la alta, de la o vârstă la alta, de la o etapă la alta a evoluţiei noastre.

Apa stinge focul, modelează stânca, slefuieşte perla, închide aerul în boabele de rouă ale dimineţii sau în ploaie, împrospătându-l. Apa este vioiciunea copilului, izvorul năvalnic al tinereţii, iubirea părintească şi filială, cascada impetuoasă a pasiunii, cunoaşterea de care ne este sete, lacul întins al minţii înţelepte, cu adâncimi nebănuite, în care se reflectă cerul, oceanul nesfârşit al dragostei divine. Lângă, pe sau sub apă putem medita, ne relaxăm şi încercăm să ne stăpânim frământările interioare, să ne controlăm gândurile, să ne integrăm sentimentele şi trăirile. În apă se săvârşeşte botezul şi cu „apa vie” eroii devin invincibili.
De aceea, am considerat că nimic nu poate exprima mai bine Asociaţia de Psihologie Aplicată (APA) decât acest miraculos principiu.
Între fenomenele ce ne preocupă în principal, STRESUL deţine un loc aparte. Ca şi apa, dual, stresul nu este nici bun, nici rău, există pur şi simplu. De noi depinde către ce îl direcţionăm şi cum îl „folosim” în beneficiul nostru şi al celor din jur. Poate fi o sursă de energie, un „ferment”, un stimulent al afectivităţii, al creativităţii, al implicării pozitive, dar şi o cauză a inhibiţiei, dezechilibrului, şocului, bolii. Poate fi tensiunea ce ne duce la adaptare, dar şi „valul uriaş” ce ne surpă toate malurile şi punctele de sprijin.
În 1930, Hans Selye foloseşte pentru prima dată conceptul de „stres”. APASC a apărut ca un răspuns la o intenţie/ iniţiativă firească a comunităţii psihologilor şi altor oameni de ştiinţă de a-şi oferi competenţele pentru „gestionarea” stresului în societatea românească. Iată-ne, alături de dv, în 2010. De aici, „apa3010”.