marți, 28 decembrie 2010
luni, 13 decembrie 2010
Cescuta
"O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: "Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos."
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: "Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar
eu am strigat: "Nu face asta!","Nu-mi place!", "Lasa-ma in pace!" dar el a zambit doar si a spus cu blandete: "Inca nu!"
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. "Opreste!" Ametesc! O sa-mi fie
rau!" am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: "Inca nu." M-a invartit, m-a framantat si
m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa .."Ajutor! Scoate-ma de aici!" Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce
clatina din cap dintr-o parte in alta: "Inca nu." Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a
deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!"Ei, asa este mult mai bine" m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. Mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. "O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!" El
doar a dat din cap si a spus: "Inca nu!"
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si el m-a scos afara
si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:"Oare ce are de gand sa-mi mai faca?"
O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: "Uita-te la tine." Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi
eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!! El a vorbit bland: " Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar,
daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi
oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut,
dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata
nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar
fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine."
Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta SA voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi
discuta putin cu OLARUL.
"Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri - desi eu sunt
nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire. De alte ganduri si rosturi sunt strain."
Pr. Arsenie Boca
duminică, 12 decembrie 2010
Facebook. Filmul. Viaţa
OrthoGraffiti Cine ştie ce este Facebook-ul, mâna sus! Aşa… Tu nu ai auzit de Facebook sau n-ai auzit întrebarea? Am înţeles, deci fii atent! E clar, toată lumea ştie ce e Facebook! Dacă ăsta e un lucru bun sau rău ne vom dumiri fiecare în parte, mai devreme ori mai târziu.Sunt activ de mulţi ani pe net, ţinând mai multe bloguri cu conţinut ortodox, cu un trafic constant şi mulţumitor. Cum activitatea mea este îndreptată spre tineri, la un moment dat, prin vara acestui an, pe când eram în vacanţă, am cedat „ispitei” (deşi mergea şi fără ghilimele) de a mă updata modelor online şi mi-am făcut cont pe Facebook. Mai apoi, la câteva zilei, am făcut o pagină pe reţea şi revistei OrthoGraffiti.
În aceste condiţii, e limpede că nu puteam rata noua producţie intrată în cinematografe – „Reţeaua de socializare” (The Social Network), un film despre începutul şi evoluţia site-ului fenomen Facebook.
Filmul, care are la bază carte „The Accidental Billionaires” de Ben Mezrich, se vrea de fapt o biografie a lui Mark Zuckerberg, creatorul celei mai populare reţele de socializare de pe net. Ce e adevărat şi ce nu din această ecranizare, e deja de acum parte a controversei şi, totodată, a reclamei Facebook, care nu se termină odată cu filmul. Dincolo de nuanţe, nume şi locuri, este ştiut că Facebook o ţine din scandal în scandal. Aşa că filmul nu mi s-a părut că ar bate supărător spre ficţiune.
Am văzut un film despre lăcomie, minciună, trădare, putere şi ambiţie. Despre ce este prietenia sau mai bine zis, ce nu este. Un film despre o maturizare care nu mai vine. Un film cu băieţi isteţi, care se pricep la IT, şi fete drogate, de decor. Un film despre cum se câştigă faimă şi miliarde de dolari, jucând murdar şi trecând prin viaţă ca un rechin înfometat. Un film care, dacă nu atrage prin subiect, atrage prin prezenţa lui Justin Timberlake, care joacă aici rolul lui Sean Parker, co-fondatorul Napster-ului, celebrul site de muzică la liber spre download.
În ciuda jocurilor murdare prezentate în film şi a controverselor mai vechi sau mai noi legate de încălcarea vieţii private de către Facebook, observ că Mark Zuckerberg este şi rămâne un erou, un învingător, un idol. Asta ne învaţă azi societatea noastră secularizată şi consumistă. Am uitat să mai conjugăm verbul „a fi” în defavoarea lui „a avea”. Nu mai contează ce eşti, ci contează ce ai. Însă, ceea ce este şi mai interesant e că aproape 500 milioane de persoane suntem complici acestei poveşti. Din care, pare-se, 1,5 milioane sunt români.
Vă puteţi întreba, pe bună dreptate, de unde atâta ipocrizie la un membru Facebook şi încă unul foarte activ, cu 2.740 prieteni şi 1.084 like-uri pe pagina revistei în momentul în care scriu articolul de faţă.
Îngăduiţi-mi să vă explic paradoxul. Iubesc şi detest Facebook-ul.
Îl iubesc pentru că mi-a dat posibilitatea de a interacţiona şi cunoaşte oameni interesanţi. Îl iubesc pentru că mi-a dat şansa să reîntâlnesc, măcar şi virtual, colegi de generală, liceu sau facultate, despre care nu mai aveam nicio veste. Îl iubesc pentru că îmi îngăduie să popularizez blogul sau revista şi să citesc deseori texte deosebit de interesante, pentru că îmi îngăduie să scriu prietenilor şi să aflu noutăţi despre ei. Îl iubesc pentru că îmi oferă ocazia să ascult muzică bună sau să mă informez despre câte un eveniment care mă interesează.
Îl detest însă pentru că a furat viaţa tinerilor, făcând din ei nişte sedentari feroce, parcă legaţi cu lanţul de conexiunea web. Îl detest pentru că a mutat aşa-zisa socializare din viaţa reală în spaţiul online, făcând pe mulţi să nu se mai întâlnească la un suc în oraş, ci pe chat, la poveşti. Îl detest că dă o dependenţă greu de imaginat pentru cine încă nu s-a conectat.
Îl detest pentru aplicaţiile şi jocurile cronofage prin excelenţă, gen FarmVille, care-i fac pe mulţi dintre cei ce nu au cules poate niciodată o roşie sau un castravete din grădină, campioni la arat şi cultivat pământul în virtual. Detest găinile, vacile, prăjiturile care zburdă din multe pagini Facebook ale pasionaţilor de aplicaţii. Îl detest pentru aplicaţia „Causes”, pentru că nu are niciun efect practic, în afară de îmbunătăţirea „self-esteem”-ului. Încerc să mă obişnuiesc cu tag-uirea în fotografii în care nu sunt şi cu aplicaţiile gen „Adevăr şi provocare” pe care, tacit, le şterg.
Dar stai aşa! Am o cerere nouă de prietenie. De la cineva cu care am 112 prieteni în comun. Nu o cunosc, dar dau accept. Sunt bucuros de prieteni noi… Hmmm… 112 prieteni în comun şi totuşi nu o cunosc…
Azi voi ieşi pe afară să mă plimb, să privesc covorul de frunze risipit sub bătaia vântului molcom al serii, să privesc cerul înstelat, să ascult glasul pământului acoperit cu roade. Apoi mă voi juca puţin cu mâţa Micki şi căţelul Bruno… orice aş face, aşa ceva nu găsesc pe Facebook.
Celor ce sunt pe Facebook le recomand, ca un păţit care se tratează, să aibă mare grijă cu ce se îndeletnicesc şi cât timp consumă în reţea. Credeţi-mă pe cuvânt, Viaţa e în altă parte! Scapă cine poate! Cu mila Domnului!
Laurenţiu Dumitru, Orthograffiti
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Intalnirea de luni, 13.12.2010
Haideti sa-i aniversam impreuna pe colegii nascuti in luna decembrie!
La intalnirea noastra de joi am stabilit sa ne revedem luni, 13.12.2010, orele 18.30, cu ceva ce am putea fiecare sa facem acasa la noi si sa venim la sediu APASC pentru a-i sarbatori impreuna pe colegii care au ziua de nastere in decembrie si, de asemenea, sa ne uram Sarbatori fericite!
Va asteptam ca fiecare sa vina cu un proiect pentru noul an, pe care sa il puna in practica si sa ii dea viata impreuna cu un grup dintre membrii APASC alesi de el! Astfel vom reusi impreuna sa facem sa continue asociatia noastra si sa o dezvoltam si cu alte initiative !
Va mai rog sa sunati pentru a va invita colegii sau viitorii membri la intalnirea noastra de luni!
Va doresc o iarna cu sanatate si multe bucurii!
Sarbatorile sa va aduca tot ce va doriti si e mai folositor pentru voi toti, dar si pentru familiile voastre!
Va asteptam cu mult drag,
va imbratisam si va pupam,
Corina
vineri, 10 decembrie 2010
De ce suntem nefericiţi
OrthoGraffiti Poţi reproşa cuiva, toată viaţa, nefericirea ta…Poţi găsi nenumăraţi „ţapi ispăşitori” pentru ratarea ta, poţi afla motive foarte întemeiate logic, pentru eşecul tău…
Şi totuşi…
Trăim într-o lume în care toţi aruncăm vina nefericirii noastre asupra celor din jur: soţi, părinţi, rude, şefi, condiţii sociale etc.
Şi totuşi, dacă e să fim, o clipă, lucizi şi sinceri, oricât am face asta, „simţim” că VINA nu se dezlipeşte de noi, de inima noastră… Ci dimpotrivă, se lipeşte şi mai strâns, se afundă în lăuntrul nostru, se interiorizează: se retrage, tot mai mult, spre originea ei… Şi rana ivită din reculul acuzelor noastre, din VINA tot mai respinsă, mai nerecunoscută, mai neasumată, ne face din ce în ce mai agresivi cu cei din jur şi cu noi înşine…
Adevărul este că celălalt îţi poate face orice: te poate lovi, te poate tortura, te poate înşela, te poate vinde: te poate face să suferi în fel şi chip… Dar, nefericit, nu, nefericit nu te poate face nimeni! Fericirea şi nefericirea nu ţin de împrejurările exterioare: a fi sau a nu fi fericiţi ţine cu totul numai şi numai de noi înşine. În puşcăriile comuniste, au fost oameni care erau fericiţi şi în mijlocul celor mai cumplite torturi…
Pe numele ei cel mai frumos şi mai sfânt, fericirea e numită: ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR.
Dumnezeu ne spune că ea este înlăuntrul inimii noastre şi că Uşa ei este Iisus Hristos… Şi că numai de noi depinde să intrăm sau nu, că numai noi înşine suntem SINGURUL OBSTACOL în calea fericirii noastre….
Şi de ce, totuşi, în mod tragic, cei mai mulţi dintre noi, refuză să fie fericiţi?
Mi s-a părut că răspunsul l-a dat un celebru cantautor, membru al faimoasei trupe de muzică pop, ABBA. Întrebat de un reporter despre secretul succesului pe care l-au avut compoziţiile sale, zâmbind melancolic, a răspuns:
- E… atât de plăcut… să fii… nefericit…
Marius Iordăchioaia, Orthograffiti
marți, 7 decembrie 2010
Crăciun?
A dispărut zăpada, au dispărut colindele, au apărut cozile la magazine şi dintr-o dată Crăciunul nu a mai avut miros, nu a mai avut aer de sărbătoare. Dar poate că acum încep să înţeleg Crăciunul, în zilele căruia Bethleemul era plin de oameni, afacerile prosperau, nu se găsea un loc de cazare, ca-ntr-o staţiune de iarnă. Și astăzi ca și atunci spiritul Crăciunului merge pe străzi și nu găsește loc să stea. Sărbătoarea burții i-a luat locul.
luni, 6 decembrie 2010
marți, 30 noiembrie 2010
Mere pentru voi...
La "imagoterapie", si cu apa, fireste, mere de noiembrie pentru voi, de inceputul Sarbatorilor de iarna. Multi ani celor care poarta numele Sf. Andrei!
Si poze cu ciinele nostru, caruia ii plac merele la nebunie si, ca oricarui golden retriever, ii place si publicitatea... :) (adica sa fie fotografiat!).
Zi faina alaturi de cei dragi, SD
Si poze cu ciinele nostru, caruia ii plac merele la nebunie si, ca oricarui golden retriever, ii place si publicitatea... :) (adica sa fie fotografiat!).
Zi faina alaturi de cei dragi, SD
vineri, 26 noiembrie 2010
ROBOTUL TELEFONIC AL BUNICII
- Bună ziua, în acest moment nu sunt disponibilă. Vă rog să lăsaţi un mesaj după sunetul caracteristic: Beeeeeppp! …
- Dacă eşti unul dintre copiii mei, apasă 1, 2, 3, ... (în funcţie de care copil eşti) şi foloseşte următoarele opţiuni:
- Dacă vrei să-ţi ţin copiii, apasă 2.
- Dacă vrei să-ţi spăl hainele şi să ţi le calc, apasă 3.
- Dacă vrei să doarmă copiii aici, apasă 4.
- Dacă vrei să-ţi iau copiii de la şcoală, apasă 5.
- Dacă vrei să-ţi trimit mâncare acasă, apasă 6.
- Dacă vrei să vii să mănânci aici, apasă 7.
- Dacă vrei bani, apasă 8.
- Dacă vrei să vin ca să-ţi fac curat in casa, apasă 9.
- Dacă vrei să mă chemi la cină, să mă duci la teatru, sau la restaurant, să ma inviţi la o ieşire la plimbare in week-end, să mă inviţi în vacanta la mare sau la munte, poţi începe să vorbeşti!!!
- Dacă eşti unul dintre copiii mei, apasă 1, 2, 3, ... (în funcţie de care copil eşti) şi foloseşte următoarele opţiuni:
- Dacă vrei să-ţi ţin copiii, apasă 2.
- Dacă vrei să-ţi spăl hainele şi să ţi le calc, apasă 3.
- Dacă vrei să doarmă copiii aici, apasă 4.
- Dacă vrei să-ţi iau copiii de la şcoală, apasă 5.
- Dacă vrei să-ţi trimit mâncare acasă, apasă 6.
- Dacă vrei să vii să mănânci aici, apasă 7.
- Dacă vrei bani, apasă 8.
- Dacă vrei să vin ca să-ţi fac curat in casa, apasă 9.
- Dacă vrei să mă chemi la cină, să mă duci la teatru, sau la restaurant, să ma inviţi la o ieşire la plimbare in week-end, să mă inviţi în vacanta la mare sau la munte, poţi începe să vorbeşti!!!
Dansând în ploaie...
... prima dată când plouă, nu mai rataţi ocazia! Sigur nu aţi făcut asta niciodată sau, oricum, nu aţi mai făcut-o de mult!
p.s. Îmbrăcaţi-vă bine... :)
p.s. Îmbrăcaţi-vă bine... :)
12 lucruri pe care să le faci când ești trist sau deprimat
Duminică seara. Deschid televizorul şi prima ştire anunță sinuciderea unei vedete. O persoană cunoscută - dar câți necunoscuți nu cad victime ale depresiei, mai ales în perioada asta? Și câți nu-și pot permite să ceară ajutor? Nu vom ști niciodată…La cei ce nu pot cere ajutor m-am gândit și am alcătuit lista de mai jos.
Aceasta este o lista de 12 lucruri care te vor putea ajuta să depașești momentele depresive. Ţineţi cont de faptul că unele dintre acestea ar putea părea prea greu de realizat atunci când eşti într-adevăr intr-o stare de depresie severă, dar daca doar pe unul dintre ele îl poţi face, acesta te va ajuta.
1. Fă ceva pentru cineva – un copil, un prieten, partener.
2. Fă ceva pentru tine – o tunsoare, haine noi, un masaj.
3. Fă ceva pentru casa ta - sau grădină : plantează un copac şi curăţă un dulap sau un sertar.
4. Adună opt oameni la cină. Foloseşte reţete noi sau rețete vechi pe care le știi, oricare dintre ele sunt cele mai bune reţete.
5. Ia trei prieteni optimiști la masa de prânz. (Dacă nu eşti î ntr-o dispoziţie necesară să găteşti, doar du-te la masa de prânz cu trei prieteni optimişti, sau chiar organizează un picnic.)
6. Planifica o vacanţă. Poți planifica vacanța la care ai visat mereu. Nu contează dacă o vei realiza chiar acum - pentru că planificarea contează mai mult decât realizarea .
7. Fă mișcare – înot, dans, jogging, mers pe jos.
8. Lucrează voluntar undeva. Uimitor cum prin intermediul unor vremuri grele putem să fim folositori semenilor noștri mai puțin fericiți (şi să redobândim sentimente bune despre noi).
9. Urmaţi formula ES(evită sistematic) - FFSO – ia măsuri pentru a evita să fi flamand , furios, singur sau obosit.
10. Vorbește cu cineva în care ai încredere. Intră într-un grup de suport cu persoane asemeni ţie. Este o resursa nepreţuită.
11. Intră într-un club sau înscrie-te la un curs.
12. Cântă împreună cu radioul – chiar dacă nu ştii versurile integral și nu ai talent. Fă-o cât mai tare posibil, atunci când nu-i nimeni în jur.
Cel mai indicat este să cereți ajutorul unui specialist și vă încurajez să cereți ajutor cât mai curând.
Poate, intr-o zi...
Mă întorc acasă. Revin în locurile unde m-am simţit ca acasă, ca în locul de unde am venit. Ştiu că din acte reiese că aş fi din altă parte, dar locul de care simt că aparţin, locul unde mă simt ca acasă e dincolo de munţi. E o altă lume, în care mă întorceam în serile când mă simţeam obosit, locul în care mă întorceam în mintea mea, atunci mă simţeam gonit din lumea oraşului meu, când eram sătul să răspund la telefon, sătul să fiu important şi responsabil, când nu-mi păsa cât de bine sunt văzut, când aş fi vrut să fiu nevăzut.De aceea în această dimineaţă când oraşul nu s-a trezit am plecat spre locul unde ar fi trebuit să fie casa mea. Mă simţeam ceva mai bine, maşina înghiţea kilometrii, copacii, dealurile, munţii treceau în fugă pe lângă mine, ştiau că merg acasă şi mergeau să oprească gândurile mele, grijile mele să le oprească dincolo de munţi.
Şi am ajuns. Casele, drumurile pietruite erau la fel de liniştite şi tăcute. Am respirat fiecare imagine, am închis fiecare parfum de flori în mintea mea. Oamenii de dincolo de munţi treceau liniştiţi pe drum, nu ştiau că revenisem acasă. Am ajuns sus pe un deal şi am privit oraşul care suna ca acasă, ca o melodie cântată seara când veneam obosit de la servici, când căutam un sens în viaţa zbuciumată din oraşul în care nimic nu părea să mai fie al meu. Şi deodată am suprapus cele două case şi am înţeles că trebuie să mă întorc în oraşul ce simţeam că nu e acasă. Am strâns imaginile, parfumul, liniştea, le-am pus într-un buzunar de la haină şi am plecat de acasă.
Am trecut din nou munţii, şi am revenit în oraşul în care mă aşteptau gândurile mele, grijile mele. Intrând în oraş le-am luat, le-am pus în celălalt buzunar şi poate într-o zi voi scrie despre ele.
De mâine voi reveni la serile în care mă simt obosit, în care caut un sens, în care sunt important şi responsabil, în care aş vrea să fiu nevăzut.
Şi poate într-o zi mă voi simţi şi aici acasă. Acum însă trebuie să răspund la un telefon.
joi, 18 noiembrie 2010
Despre aceste zile
”Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strîngeam mîinile
ne luam rămas bun”
Este exact situația de acum. Totul se prăbușește în jurul nostru, o resemnare ușor ironică ne-a cuprins, suntem aproape de faza de acceptare.
Dincolo de toate acestea se află însă mesajul lui M.Eliade, mesaj pe care puțini l-au auzit și dacă l-au auzit și mai puțini l-au înțeles. Nu e scris direct, așa cum a scris Malraux (”secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”), mesajul l-am găsit indirect citind povestirile de la ”Fata căpitanului” până la ”19 trandafiri”. De fapt mesajul era ascuns în ”19 trandafiri”, dar pentru a-l înțelege am fost pregătit de povestirile anterioare. Desigur, alții l-au vazut direct. De fapt într-un alt fel M.Eliade ne-a povestit ce se va întâmpla zilele acestea. Când toate libertățile vor muri încet-încet (și nu e nevoie de o dictatură pentru asta - vezi ”Brave New World” a lui A.Huxley - în engleză titlul îmi place mai mult), deci când toate libertățile vor muri, supraviețuirea va depinde de ultimul tip de libertate ce nu poate fi suprimat decât prin propria voință: libertatea interioară.
”dar corabia se scufunda atît de încet
încît după o viaţă de om încă
mai ieşeam unul cîte unul şi priveam
cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
aste e o...
asta e o...”
p.s. am avut norocul să aud încă din liceu această poezie la una din serile acelea frumoase ale ”Cenaclului de Luni” când toți cei de acum erau atunci.
luni, 15 noiembrie 2010
Adunare APASC
Dragi colegi, va anunt pe aceasta cale, ca joi, 18.nov.2010, orele 18,30, la sediul din b-dul Libertatii, are loc sedinta Consiliului Director APASC. Sunt imputernicit sa va anunt ca sunt invitati sa participe TOTI MEMBRI APASC fondatori si asociati, din Bucuresti si din provincie. Consideram ca este momentul pentru un bilantz al asociatiei: unde suntem, incotro ne indreptam, cine se implica pe mai departe, etc. Le oferim posibilitatea celor care au ceva de spus sa o faca, deschis si in fatza!
Rog sa confirmati prezenta.
Cu bine si pe curand.
Rog sa confirmati prezenta.
Cu bine si pe curand.
joi, 11 noiembrie 2010
Marea
”Și acum aici. Lângă patul meu prietenulcarenutelasăcândainevoie. Vede că m-am trezit și mă întreabă politicos ce mai fac, de parcă m-ar fi văzut pe o bancă în parc. Mă simt mai bine, îi spun. Și pentru ca să nu vorbesc prea mult prietenulcarenutelasăcândainevoie începe el să povestească, de ceea ce mai face fratele lui. Aș vrea să-i spun să tacă, să mă lase în pace, nu mă interesează nici fratele, nici persoana lui. La un moment dat prietenulcarenutelasăcândainevoie își dă seama că mă plictisește și după ce mă salută scurt pleacă”.
Chiril se sculă din pat, își puse halatul pe el și ieși pe hol.
- Ce faci, Matei?
Omul chel îl îmbrățișează, pupându-l pe ambii obraji.
- Nu sunt Matei! spune Chiril puțin iritat
- Ei, știu eu că tu ești Matei! Cum adică să nu fii tu Matei? Adică ce, eu să nu-l știu pe Matei? ... Ia spune, ai văzut, nevastă-mea are grijă de canari?
Resemnat, Chiril spuse oftând:
- Da.
- Știam eu – cum să nu aibă ea grijă de canari.
L-a mai îmbrățișat odată și înainte să plece îi spuse zâmbind:
- Să nu mai minți: tu ești Matei!
Chiril scoase mâna din buzunar. Mâna transpirată o șterge de halat. Și deodată își aminti, o prinsese de mână, ea și-a retras mâna și s-a șters de sacou ca și cum atingerea lui ar fi murdărit-o. Nici nu s-a uitat la el și a plecat. În urma ei a rămas parfumul ei. Parfumul ei, drăguț și amabil, a mai rămas un pic cu el, nu a vrut să-l lase singur.
- Vă caută domnul doctor, auzi în spatele lui o voce, dar nu apucă să vadă cine era pentru că se trezi.
Privi prin cameră, Adriana lângă el în pat.
- Iar ai visat urât? întreabă ea fără să ridice capul din pernă.
El nu îi răspunse și ea adormi la loc. Visul îl urmărea încă. Făcea lucrurile mecanic și deodată se trezi în stradă întrebându-se încă de rostul visului. Trecu strada de parcă răspunsul ar fi fost pe celălalt trotuar, dar nu ajunse să vadă asta, mașina pusese frână prea târziu, lumea se sparse în cioburi și dincolo de acestea văzu, revăzu, marea.
POVESTE
- De ce crezi că trebuie să ajungi scriitor?
Eva il privea calmă, cafeaua aburindă pe masă, ochii ei albaștri. Întrebarea asta revenea mereu și mereu, așa cum mereu mama lui îl întreba: de ce nu vrei tu să fii un băiat ascultător, să nu te mai cerți cu toată lumea.
- Vrei să spui că nu-ți place ce scriu? zide deodată Adam.
- Vreau să spun că nu ai perseverența unui scriitor.
- Bine, să spun că ai dreptate. Dar ce ai tu împotriva faptului că vreau să scriu, să sper că într-o zi voi ajunge să scriu acea povestire perfectă, la care visez mereu?
- Problema nu e că scrii. Problema ta este că nu ai puterea de a duce ceva până la capăt. De trei săptămâni ai scris abia trei pagini și, ceea ce este mai rău este că acest lucru îți place: te gândești cum, atunci când o să termini povestirea, pentru că tu ești sigur că o s-o termini, ai să spui oricui are chef să te asculte, că la început ți-a fost greu, chiar foarte greu, că, de exemplu, în primele trei săptămâni abia ai scris trei pagini.
- Încearcă să mă înțelegi, izbucni el. Problema nu e să scriu. Am povestirea aici în mine. Problema e să ajung s-o simt.
Atunci Eva îl prinse în brațe, își apropie buzele de urechea lui dreaptă și-i spuse încet:
- Și acum ce simți?
Eva il privea calmă, cafeaua aburindă pe masă, ochii ei albaștri. Întrebarea asta revenea mereu și mereu, așa cum mereu mama lui îl întreba: de ce nu vrei tu să fii un băiat ascultător, să nu te mai cerți cu toată lumea.
- Vrei să spui că nu-ți place ce scriu? zide deodată Adam.
- Vreau să spun că nu ai perseverența unui scriitor.
- Bine, să spun că ai dreptate. Dar ce ai tu împotriva faptului că vreau să scriu, să sper că într-o zi voi ajunge să scriu acea povestire perfectă, la care visez mereu?
- Problema nu e că scrii. Problema ta este că nu ai puterea de a duce ceva până la capăt. De trei săptămâni ai scris abia trei pagini și, ceea ce este mai rău este că acest lucru îți place: te gândești cum, atunci când o să termini povestirea, pentru că tu ești sigur că o s-o termini, ai să spui oricui are chef să te asculte, că la început ți-a fost greu, chiar foarte greu, că, de exemplu, în primele trei săptămâni abia ai scris trei pagini.
- Încearcă să mă înțelegi, izbucni el. Problema nu e să scriu. Am povestirea aici în mine. Problema e să ajung s-o simt.
Atunci Eva îl prinse în brațe, își apropie buzele de urechea lui dreaptă și-i spuse încet:
- Și acum ce simți?
miercuri, 10 noiembrie 2010
Mem
Nu uitati de debutul seminarului Noua paradigmă a sănătăţii personale în contextul Meta-Medicinei, care este chiar mâine la sediul APASC!
După, Camelia şi Corina vă invită la constituirea primului grup de dezvoltare personală, iar prima - şi cea mai frumoasă - temă este IUBIREA!
După, Camelia şi Corina vă invită la constituirea primului grup de dezvoltare personală, iar prima - şi cea mai frumoasă - temă este IUBIREA!
luni, 8 noiembrie 2010
Cateva statistici...
|
Ce e bine sa stim despre terapia de cuplu?
In terapia de cuplu exista, cel mai adesea, asteptari nerealiste de la terapeut. Partenerii vin la terapie asteptand ca terapeutul sa-l certe pe celalalt sau sa dea dreptate unuia sau altuia. Pentru ca este o parte a problemelor cu care oamenii se confrunta foarte des si de care probleme sunt afectati copiii si alti membrii ai familiei, m-am gandit sa concep un raspuns la intrebarea din titlu care sa se asemene cu un prospect de medicamente (si asta pentru ca in terapia de cuplu NU SE PRESCRIU MEDICAMENTE!) Pregătire
Partenerii trebuie să fie informaţi că vor fi impreuna aliati in procesul terapeutic si ca această cooperare este vitală pentru procesul ce se va derula si pentru rezultatul pozitiv al terapiei.
Cuplurile ar trebui să aibă o dorinţă puternica si reala de a modifica şi / sau schimba comportamentele disfuncţionale.
Onestitata şi deschiderea emoţională este o componentă indispensabil necesară pentru procesul terapeutic. Rezultatele nu pot fi garantate de terapeut. Psihoterapeutul va furniza de obicei un proces de evaluare amplu în intalnirea iniţială.Acest proces de evaluare a cuplului include, de obicei, colectarea de informaţii în detaliu cu privire la problema prezentă şi informatii privind nivelul de şcolarizare al partenerilor, statutul ocupational , istoria familiei de origine a celor doi parteneri, abuz de substanţe, religie, obiceiuri relationale, probleme medicale etc., toate acestea sub forma unui interviu. Psihoterapeutul poate concepe apoi cel mai bun curs de planificare a tratamentului.
Alte teste psihologice şi evaluari pot fi indicate iniţial sau vor fi recomandate, daca vor fi necesare,pe parcursul procesului terapeutic.
Ingrijire
Tratamentul durează de obicei câteva luni sau mai mult. Odată ce cuplul a dezvoltat competenţe adecvate şi a afişat un nivel îmbunătăţit de funcţionare, care este satisfăcător pentru ambii parteneri , atunci tratamentul poate fi intrerupt si contractul terapeutic reziliat.
O conştientizare a comportamentelor de prevenire a recidivei şi a comportamentelor recidivante este importanta. (Comportament recurent se referă la revenirea la comportamentele pe care cuplul încearca sa le modifice sau sa le elimine.) Clientii sunt încurajaţi să se întoarcă in terapie dacă simptomele apar sub forma comportamentelor de recidivă. Vizite de urmarie a evolutiei şi terapia psihologică pe termen lung pot fi aranjate între părţi dacă acest lucru este de comun acord ca este necesar şi benefic.
Riscuri
Riscul major in terapia de cuplu este absenta ameliorarii sau a revenirea la comportamentele disfuncţionale. Acestea tind să nu apară cu excepţia cazului în care există o defalcare în abilităţile învăţate şi dezvoltate în timpul terapiei , sau o persoană este rezistenta la schimbare pe termen lung.De asemenea exista si asa zisa „agenda ascunsa” cu care partenerii vin la terapie (o relatie extraconjugala,dorinta puternica de separare nerecunoscuta fata de partener etc.)
Rezultate normale
O progresie normală a terapiei de cuplu este scaderea frecventei sau eliminarea comportamentelor care cauzează simptomatologia (dificultatile de relationare). Cuplul este readus la starea de sanatate cand interacţiunile şi comportamentele sunt ajustate pentru a produce un echilibru fericit de interacţiuni reciproc corespunzătoare.Clientii care sunt sinceri şi rezonabili, cu o dorinţa reasle de a schimba tendinţele comportamnetale determina rezultate mai bune prin aceea ca dezvolta abilităţi care promovează interacţiuni comprehensive si o relaţie sănătoasă.
Rezultate anormale
Nu se cunosc rezultatele anormale in terapia de cuplu. In cel mai rău caz clientii se reintorc la ceea ce faceau inainte de apelarea la terapeut , deoarece acestia nu pot rupe cercul vicios constand in comportametele auto-induse si disfunctionale care precipita disfuncţiie maritale şi suferinţa cuplului .
Atentionari speciale !!!
Problemele se pot agrava în cazul în care terapia este furnizata de către un nespecialist.
De aceea asigurati-va ca ceea ce primiti in cabinetul terapeutului va este folositor si renuntati atunci cand observati ca relatia dumneavoastra se altereaza in detrimentul ameliorarii .
Camelia Dragomirescu
Psihoterapeut , Pitesti
duminică, 7 noiembrie 2010
La multi ani!
In atentia familiilor care au maine persoane dragi cu nume de sfinti:
Stimate doamne, domnisoare, domni cu nume de ingeri !
Mihail si Gavril sa va ocroteasca in pace si liniste !
La multi ani cu sanatate si mult spor in tot ce faceti !
Va sarut,
Corina Mihaela Zaharia
Stimate doamne, domnisoare, domni cu nume de ingeri !
Mihail si Gavril sa va ocroteasca in pace si liniste !
La multi ani cu sanatate si mult spor in tot ce faceti !
Va sarut,
Corina Mihaela Zaharia
La multi ani, de Sf. Mihail si Gavriil...
... pentru Corina (Mihaela) Zaharia, Gabriela Stanoaia, Mihaela Vladan, Cristian (Mihai) Pomohaci, Mihail Camarascu, Mihai Paun, Mihai Tut si toti ceilalti apropiati si dragi voua (si noua). Sanatate si Ingerii sa va aiba in paza (si daca voi credeti, si daca nu credeti in ei...).
Iubirea...
Moderatori: Corina şi Camelia
cost: 15 lei / persoană
Înscrieri până pe data de 10.11 a.c. la tel./fax 0213175714, 0214509369, 0723174890, 0746119700;
grupul va avea un număr maxim de participanţi de 15 persoane.
Grupul este deschis oricărui om care are preocupări pentru dezvoltarea personală şi optimizarea stării sale de bine.
Vă aşteptăm cu mult drag !
joi, 4 noiembrie 2010
Forum APASC
http://apasc.freeforums.org/
miercuri, 3 noiembrie 2010
Nou in Pitesti!!!
Societatea Civila Profesionala de Psihologie MENTAL CLAS organizeaza primul grup de terapie in Pitesti , cu tematica:
Analiza Scenariului de Viata
Numar maxim de participanti: 10
Durata: 2 ore/saptamana
Cost: 20 lei/ persoana
Asteptam inscrieri pana la data de 20 noiembrie.
Moderator:Psihoterapeut formare in Analiza Tranzactionala Camelia Dragomirescu
E-mail: cabinet.psihoconsult@gmail.com
Telefon: 0770230876
Nota : CE ESTE SCENARIUL DE VIATA ?
Destinul fiinţei omeneşti este stabilit de ceea ce se petrece în mintea ei când se confruntă cu evenimentele din exterior. Fiecare om hotărăşte în copilăria mică felul cum va trăi şi felul cum va muri, iar acel plan, pe care-l poartă în minte oriunde s-ar duce, se numeşte „scenariul de viaţă”.
Scenariul de viaţă este un plan al vieţii aflat în desfăşurare, elaborat în copilăria mică sub influenţa presiunii exercitate de părinţi. Persoana îşi conturează singură planul vieţii. El este forţa psihologică ce împinge persoana spre destinul ei, indiferent dacă ea se împotriveşte sau afirmă că acţionează în virtutea liberului-arbitru.
Când suntem în scenariu, încercăm să facem faţă problemelor de adult reluând strategiile şi deciziile din copilărie. Pentru noi ca şi copii mici,aceste decizii au apărut ca cele mai bune moduri de a supravieţui şi a ne satisface nevoile. Ca adulţi încă mai păstrăm această convingere în starea de Copil a eului nostru si ne alteram relatiile de cuplu sau cu ceilalti. Fără să conştientizăm clar, încercăm să adaptăm lumea de aşa natură încât să pară că justifică deciziile noastre din copilărie.
luni, 1 noiembrie 2010
Ştiinţa şi arta succesului în vânzări
Data: 15, 16, 17, 18 noiembrie, 2010 București, sediul APASC
Durata: zilnic 17-22;
Pret: Oferta pentru curs: 185 Euro – 800 ROL (la ușă)
Cu înscriere în avans - Individual: 145 Euro – 650 ROL (min. 48 ore)
Ofertă pentru studenți și grupuri 3+: 115 Euro – 500 ROL / persoană
plata în avans 48 ore înainte de începerea cursului la Raiffeisen Bank –
RO82RZBR0000060012111695 și dovada plății prezentată la intrare
Sumele de mai sus nu includ TVA.
E-mail: office@nlpedgenow.com
www.nlpedgenow.com
Telefon: 0745-384-999 sau 0723174890.
Locatia: B-dul Libertatii nr.12, bl.113, sc.3, et.6, ap.67, interfon 67,
sector 4, tel 0213175714, visavis de Parlament la sediul APASC.
· Oare ştiu tot ceea ce trebuie să ştiu şi fac tot ceea ce trebuie să fac pentru a-mi asigura succesul pe piaţa în care activez?
· Ceea ce fac în momentul de faţă îmi poate acoperi cheltuielile şi asigura traiul pe viitor?
· De ce „tehnicile” învăţate la cursurile şi seminariile de vânzări par să nu mai funcţioneze?
· Din ce cauză profesioniştii în vânzări îşi „pierd” abilităţile şi devin dependenţi de schimbările socio-economice şi ale mediului?
· De ce vechile strategii nu mai dau rezultate?
· Care este secretul supravieţuirii şi, mai mult decât atât, a prosperităţii în perioade de criză?
Fie că ai o afacere personală, eşti angajat, manager sau te afli în impas în carieră, indiferent de domeniul de activitate, vei găsi răspunsurile de care ai nevoie în această perioadă de profunde turbulenţe în mediul politico-economic. Succesul depinde, mai mult decât oricând, de abilitatea de a înţelege oamenii, a de citi modul în care se gândesc clienţii, de a recunoaşte emoţii, strategii de decizie şi adevăratele nevoi - toate acestea oferindu-ţi un avantaj competitiv pe care îl deprinzi în acest workshop.
Dacă simţi că poţi avea succes însă observi că eforturile tale sunt din ce în ce mai mari, iar rezultatele întârzie fără să știi de ce, acest seminar ţi se adresează! Aici vei înțelege de ce toate tehnicile de vânzări din lume, oricât de bine învăţate şi practicate ar fi, nu fac nicio diferenţă dacă fricile și limitările tale persistă și nu știi să le eliberezi.
Succesul poate fi predictibil! Și ar putea depăși orice statistică publicată sau calculată dacă strategiile învăţate sunt folosite în cadrul unor comportamente care produc rezultate predictibile și se află total în afara stării tale de conștiență.
Pune-ţi întrebarea: Ce-ar fi dacă în urma acestui seminar...
· Ai avea experienţa descoperirii şi eliberării blocajelor subconştiente cauzate de evenimente cu emoţii negative din trecutul personal?
· Ai şti să-ţi construieşti "carisma"?
· Ai cuceri admirația unor persoane dificile fără a fi “manipulator”?
- Ai şti să afli procesul gândirii, pentru a ajuta clientul să ia cu încredere decizia de cumpărare?
- Ai folosi comunicarea subconştientă pentru eliminarea barierelor clientului?
- Ai şti să răspunzi oricărei obiecţiuni?
- Ca urmare, ce-ar fi dacă ţi-ai creşte vânzările și venitul, prin duplicarea succesului personal în colectivul tău de lucru și ai avea flexibilitatea și creativitatea unui artist talentat care „vede”, „aude” și „conduce” acţiunile sale, ca un dirijor de clasă?
Oferă-ţi acum experienţa a ceea ce este posibil!
Foloseşte tehnicile de vânzare cu care eşti confortabil, în sincronism cu gândirea clientului şi capătă acel avantaj de care ai nevoie pentru a concluziona vânzarea rapid, etic și la totala satisfacție a părţilor implicate!
Din tematică:
o Modele de comunicare
o Crearea legăturilor subconştiente cu ceilalţi
o Folosirea limbajului şi a jargonului - formularea ofertei pe "limba" clientului
o Reprezentări interne
o Mintea subconștientă și directivele ei primare
o Autodialogul și efectele sale
o Acuitatea vizuală - cum să "citeşti" clientul
o Presupuneri lingvistice
o Ancore și utilizarea lor pentru inducerea stărilor dezirabile
o Stabilirea unui obiectiv în viitor
o Eliminarea emoțiilor negative
o Depistarea şi eliminarea deciziilor și convingerilor limitatoare
o Procesul vânzării - Unde sunt acum?
o Crearea contrastului pentru acceptarea ușoară a valorii ofertei prezentate
o Citirea şi utilizarea strategiilor de decizie
o Tratarea obiecţiunilor clientului
o Concluzionarea vânzării cu succes
o Structura procesului de negociere
o Exerciţii practice pentru confirmarea succesului în folosirea tehnicilor învățate
Abonați-vă la:
Postări (Atom)