Dorim ca in anul acesta sa avem activitate mai sustinuta si din acest motiv va anuntam in curand programul pe care il avem in lucru prin consultare cu toti membrii asociatiei!
Pana atunci va intreb de tema sau subiectul Conferintei noastre din prima parte a lui 2012, daca doriti sa fie tot Inteligenta emotionala, sau pe alte teme?
Noi va propunem sa o programam in saptamana de dupa Paste, 20-22 sau 27-29 aprilie. Va astept opiniile privind tema, titlul si programarea!
Va sarut,
Corina
Se afișează postările cu eticheta Corina Zaharia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Corina Zaharia. Afișați toate postările
marți, 21 februarie 2012
luni, 28 februarie 2011
Programul orientativ al Conferintei
Avem onoarea de a vă invita la Conferinţa naţională cu participare internaţională cu tema „Inteligenţa emoţională – abordări multidisciplinare".
Manifestarea este organizată de Asociaţia de Psihologie Aplicată şi Ştiinţe Conexe „No Stress Center" şi găzduită la Universitatea „Titu Maiorescu", în perioada 30 aprilie – 1 mai 2011, fiind în curs de creditare de către Colegiul Psihologilor din România.
Această a doua ediţie a manifestărilor organizate de APASC îşi propune:
- Să sintetizeze principalele preocupări ale specialiştilor pe probleme de inteligenţă emoţională din diferite arii de cercetare sau practică multidisciplinară;
- Să identifice factorii favorizanţi ai apariţiei şi dezvoltării inteligenţei emoţionale, ca factor de adaptare şi performanţial şi, de asemenea, zonele de risc sau inhibare a acesteia în rândul populaţiei, în general, a celei tinere în special;
- Să evidenţieze progresele înregistrate şi căile cele mai facile de dezvoltare a fenomenului prin abordări multidisciplinare;
- Să răspundă la întrebarea: este inteligenţa emoţională o alternativă adaptativă la stresul profesional sau cotidian?
- Să ofere cadrul adecvat de întâlnire şi colaborare pentru specialiştii din domeniile specifice: psihologic, medical, artistic, pedagogic, asistenţial, economic, juridic etc.
Abordarea unei asemenea tematici reprezintă o soluţie importantă de luat în considerare pentru procesul de schimbare social globală necesar României actuale, contribuind la formarea unor generaţii care, la rândul lor, vor fi capabile să asigure populaţiei o mentalitate sănătoasă, echilibrată şi o calitate a vieţii de nivel corespunzător.
Diversificarea şi multiplicarea formelor de manifestare a crizei specifice tranziţiei din ultimii ani impune realizarea unor eforturi conjugate pentru îndeplinirea scopurilor sus-menţionate, motiv pentru care dorim să ne fiţi alături în acest demers.
Prezenţa dvs. va întări forţele decise să contribuie la diminuarea fenomenului de neadaptare sau dezadaptare şi va aduce un plus de valoare conferinţei. De asemenea, participarea dvs. la această conferinţă se va putea concretiza în publicarea unor articole în volumul conferinţei, dar şi în relaţionarea şi colaborarea fructuoasă cu Universitatea „Titu Maiorescu" şi cu celelalte personalităţi sau instituţii invitate, la proiectele noastre viitoare.
Având speranţa că veţi da curs acestei invitaţii, vă rugăm să confirmaţi participarea până la data de 15.04.2011.
Comitetul de organizare
Preşedinte APASC „ No Stress Center"
Manifestarea este organizată de Asociaţia de Psihologie Aplicată şi Ştiinţe Conexe „No Stress Center" şi găzduită la Universitatea „Titu Maiorescu", în perioada 30 aprilie – 1 mai 2011, fiind în curs de creditare de către Colegiul Psihologilor din România.
Această a doua ediţie a manifestărilor organizate de APASC îşi propune:
- Să sintetizeze principalele preocupări ale specialiştilor pe probleme de inteligenţă emoţională din diferite arii de cercetare sau practică multidisciplinară;
- Să identifice factorii favorizanţi ai apariţiei şi dezvoltării inteligenţei emoţionale, ca factor de adaptare şi performanţial şi, de asemenea, zonele de risc sau inhibare a acesteia în rândul populaţiei, în general, a celei tinere în special;
- Să evidenţieze progresele înregistrate şi căile cele mai facile de dezvoltare a fenomenului prin abordări multidisciplinare;
- Să răspundă la întrebarea: este inteligenţa emoţională o alternativă adaptativă la stresul profesional sau cotidian?
- Să ofere cadrul adecvat de întâlnire şi colaborare pentru specialiştii din domeniile specifice: psihologic, medical, artistic, pedagogic, asistenţial, economic, juridic etc.
Abordarea unei asemenea tematici reprezintă o soluţie importantă de luat în considerare pentru procesul de schimbare social globală necesar României actuale, contribuind la formarea unor generaţii care, la rândul lor, vor fi capabile să asigure populaţiei o mentalitate sănătoasă, echilibrată şi o calitate a vieţii de nivel corespunzător.
Diversificarea şi multiplicarea formelor de manifestare a crizei specifice tranziţiei din ultimii ani impune realizarea unor eforturi conjugate pentru îndeplinirea scopurilor sus-menţionate, motiv pentru care dorim să ne fiţi alături în acest demers.
Prezenţa dvs. va întări forţele decise să contribuie la diminuarea fenomenului de neadaptare sau dezadaptare şi va aduce un plus de valoare conferinţei. De asemenea, participarea dvs. la această conferinţă se va putea concretiza în publicarea unor articole în volumul conferinţei, dar şi în relaţionarea şi colaborarea fructuoasă cu Universitatea „Titu Maiorescu" şi cu celelalte personalităţi sau instituţii invitate, la proiectele noastre viitoare.
Având speranţa că veţi da curs acestei invitaţii, vă rugăm să confirmaţi participarea până la data de 15.04.2011.
Comitetul de organizare
Preşedinte APASC „ No Stress Center"
PROGRAMUL:
Lucrarile Conferinţei se vor desfăşura pe următoarele secţiuni ştiinţifice, în medie cu o durată de desfăşurare de circa 8-10 ore per secţiune:
I. DEZVOLTAREA DE NOI METODE DE CERCETARE / INTERVENTIE
• Aspecte etice şi deontologice în cercetarea psihologică modernă
• Evaluarea rezultatelor cercetării interdisciplinare
• Dezvoltarea unor produse e-learning
• Managementul calităţii în domeniul resurselor umane şi în instituţiile de învăţământ
• Metode cantitative vs. metode calitative în cercetarea modernă
II. CERCETARE ŞI EDUCAŢIE
• Implementarea spiritului nou în învăţământul românesc – o şansă ce nu trebuie irosită
• Cercetare şi educaţie pentru formatori – schimb de experienţă
• Proiectarea curriculară în contextul noii legi a educaţiei
• Strategii pentru ameliorarea calităţii în educaţie
• Descifrarea şi definirea inteligenţei emoţionale din perspective permise de dezvoltarea ştiinţelor comportamentale în lumea de azi.
• Responsabilitatea socială, politică şi publică în educaţia modernă
III. ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE MEDIULUI INTERN, EXTERN, PROFESIONAL, ECONOMIC ETC.
• Modelarea excelenţei şi sistemele de valori: competenţă, excelenţă, standarde profesionale, profil ocupaţional
• Asigurarea echilibrului optim între viaţa personală şi viaţa profesională
• Autocunoaşterea şi automulţumirea. Autoreglarea şi autoafirmarea
• Formarea profesională eficientă pentru satisfacerea dinamicii accelerate a pieţei muncii
• Competenţele manageriale: resursă pentru eficienţa stilurilor de leadership
• Armonizarea cu aspiraţiile şi cerinţele europene în aria de securitate naţională
• Adaptarea în relaţiile cu persoane şi grupuri disfuncţionale
• Inteligenţa emoţională, gestionarea stresului şi a emoţiilor
• Percepţia riscului la locul de muncă
• Managementul comunicării şi managementul schimbării
• Cultura organizaţională, inteligenţa emoţională şi programarea neurolingvistică
• Reguli, norme şi valori în grupuri şi organizaţii
• Psihologia la intersecţia cu celelalte ştiinţe contemporane, ca resursă pentru decantarea noilor valori sau a comportamentelor dezirabile
• Inteligenţa emoţională, inovaţie şi creativitate
IV. CALITATEA VIEŢII
• Introducere în medicina energetică şi în metamedicină
• Abordari tradiţionale, moderne şi holistice în asigurarea sănătăţii psihice şi fizice umane
• Sănătate ocupaţională şi medicina muncii. Rolul psihologului în schimbarea paradigmei
• Inteligenţa emoţională şi stresul cotidian. Cultură şi sănătate
• Inteligenţa emoţională şi percepţia bolii sau acceptarea ei
V. ALTELE…
• Ateliere de creaţie liberă
• Prezentări de metode şi tehnici noi de refacere a echilibrului şi stării de bine
Aşteptăm confirmarea participării dvs.,
Corina Zaharia
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
La multi ani cu sanatate!
In special le uram cele cuvenite celor doi sarbatoriti ai APASC care isi serbeaza ziua in data de 24 ale lunii si am dori sa ii intrebam cand putem sa ii imbratisam si sa le spunem personal La multi ani cu sanatate!?
Noi ii invitam la sediu joi sau vineri cand vor dori sau vor putea! Asteptam un semn de viata si de la membrii nostri de care ni s-a cam facut dor... ca de un an nu i-am mai intalnit!
Acum cred ca ar fi timpul sa ne unim fortele si sa reincepem sa facem ceea ce ne-am propus impreuna!
Va pup pe toti si astept un semn bun pentru acest nou an care a inceput!
Spor in toate si ...fara stres !
Corina
Noi ii invitam la sediu joi sau vineri cand vor dori sau vor putea! Asteptam un semn de viata si de la membrii nostri de care ni s-a cam facut dor... ca de un an nu i-am mai intalnit!
Acum cred ca ar fi timpul sa ne unim fortele si sa reincepem sa facem ceea ce ne-am propus impreuna!
Va pup pe toti si astept un semn bun pentru acest nou an care a inceput!
Spor in toate si ...fara stres !
Corina
duminică, 7 noiembrie 2010
Iubirea...
Moderatori: Corina şi Camelia
cost: 15 lei / persoană
Înscrieri până pe data de 10.11 a.c. la tel./fax 0213175714, 0214509369, 0723174890, 0746119700;
grupul va avea un număr maxim de participanţi de 15 persoane.
Grupul este deschis oricărui om care are preocupări pentru dezvoltarea personală şi optimizarea stării sale de bine.
Vă aşteptăm cu mult drag !
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Mic ghid de tulburari psihice
Anxietatea si tulburari de anxietate Anxietatea normala, desi resimtita ca disconfort, este o reactie adaptativa si sanatoasa ce se naste atunci cand "sistemul de alarma" (acea parte a creierul in care se fac asocierile corespunzatoare fricii) este declansat. Cu totii suntem echipati cu asemenea mecanisme de aparare esentiale dar cateodata sistemul devine mult prea sensibil sau hiperactiv la anumite particularitati ale situatiei. Aceasta este momentul in care traim stari de anxietate intr-un mod care nu mai este adaptativ ci contraproductiv. In cadrul tulburarilor de anxietate, declansatorul poate fi extern sau intern si provoaca sentimentul de frica, pericol sau amenintare. Cu toate acestea, amenintarea nu este una reala ci subiectiv perceputa (interpretata) ca fiind astfel. Perceptia amenintarii poate fi la nivel fizic (riscul injuriilor, bolii sau mortii) sau la nivel psihic (ca respingere, rusine, sau durere emotionala).
Tulburarile de anxietate includ: tulburarea de panica (cu sau fara agorafobie), fobii, tulburari obsesiv-compulsive, anxietate datorata unor evenimente stresante, anxietate generalizata, anxietate sociala (sau fobie sociala) si tulburare post-traumatica de stres.
Daca reactiile de anxietate interfereaza cu functionarea zilnica sau se extind la situatii reale neutre in care probabilitatea de a fi ranit este extreme de mica, exista anumiti pasi ce pot fi urmati pentru a depasi aceasta stare si a rupe ciclul comportamentelor repetitive. Anxietatea nu trebuie sa ramana un obstacol permanent in activitatile persoanei si in cale bucuriei sale pentru viata. Tratamentul este important, cu atat mai mult cu cat tulburarile de anxietate tind sa se dezvolte si sa inrautateasca in timp. Desi poate dificil sa schimbi modalitatile extrem de bine fixate de a gandi, simti sau actiona ce exacerbeaza sau prelungesc raspunsul la stres, terapia cognitiv-comportamentala a inregistrat succese marcante in a ajuta oamenii sa-si imbunatateasca modalitatile de aparare si deci de a controla reactiile emotionale mult mai eficient. Invatarea mecanismului in care aceste strategii-reactii dezadaptative au aparut si au fost intretinute si dezvoltarea unor cai alternative de a reactiona sunt modalitatile cheie de interventie.
Atacul de panica
Oricine este prins intr-o situatie de viata amenintatoare este susceptibil de a dezvolta o reactie de panica. O reactie de panica presupune o respiratie rapida (hiperventilatie), cresterea ritmului cardiac si anxietate intensa. Aceasta se intampla atunci cand sisemul nervos simpatic a fost suprasolicitat iar corpul este scaldat in adrenalina. Activarea SNS pregateste individul pentru reatia de tipul "lupta sau fugi" (fight or flight) astfel incat inima si plamanii lucreaza din greu pentru a oferi sistemului ceea ce are nevoie (mai mult oxigen si glucoza). De asemeni sangele este directionat in muschii implicati in reactia de lupta sau fuga, in defavoarea ariilor care nu sunt de o prima importanta in auto-aparare cum sunt creierul si sistemul digestiv. Din aceasta cauza, momentul in care episodul de panica ia sfarsit, poate aparea reactia de voma.
Terapia cognitiv-comportamentala are un success dovedit in tratamentul tulburarilor de panica. Persoana este asistata sa rupa legatura intre stimulul care declanseaza frica si reactia de panica. Diferite tehnici sunt folosite pentru a combate schemele, de a elibera persoana si de a o ajuta sa ajunga la un nivel normal de functionare.
Fobiile
Atunci cand se confrunta cu o amenintare reala, imediata, fata de siguranta sa, individual dezvolta reactii adaptative de tipul "lupta sau fugi" (si reraoeri de tipul "ingheata"). Acestea sunt rezultatele finale ale prelucrarilor sistemului nervos simpatic (SNS), ce este in faptul sistemul nostru intern ce ne ajuta sa iesim dintr-o situatie periculoasa si sa ramanem in viata. Fobiile apar atunci cand sistemul de avertizare al creierului formeaza conexiuni cu ceea ce se considera obiectiv ca fiind neamenintator (exp: paianjeni, caini etc) sau care prezinta o probabilitate de amenintare extreme de scazuta (transportul in comun, interactiunile sociale, folosirea liftului, mersul la dentist). O excesiva teama de boala poate de asemeni provoca actiunea supralicitata a SNS; declansatorul este unul intern si nu atat de usor de evitat precum obiectele sau situatiile externe. Atacul de panica apare de obicei cand obiectul/situatia amenintatoare apare sau seteaza SNS, cauzand un efect de falsa alrama. Aceasta conxiune intre stimul si reactie este de obicei invatata si poate fi rupta sau cel putin controlata cu success.
Terapia cognitiv-comportamentala si tehnicile programarii neuro-lingvistice au dovedit o rata inalta de success in a ajuta oamenii sa faca fata acestei dificultati si sa previna reaparitia temerilor si fricilor.
Tulburarea obsesiv-compulsiva
Tulburarea obsesiv-compulsiva este in fapt una din tulburarile de anxietate. Este mult mai frecventa decat s-ar putea crede , afectand aproximativ 1 persoana din 50. Aceasta a fost considerata initial netratabila, dar odata cu aparitia abordarilor contemporane de terapie si in special prin intermediul terapiei comportamentale s-a reusit controlul simptomelor.
Combinatia de simptome in cazul acestei tulburari poate fi specifica fiecarei persoane in parte. Obsesiile pot aparea impreuna cu compulsiile sau singular. Obsesiile sunt ganduri intruzive, nedorite, foarte dificil de eliminat. Adesea sunt tematice, cum sunt temerile de a nu gresi, de a fi lovit sau de a contamina pe cineva, de a fi atins ceva contaminat, sau alte ganduri ce fac persoana ingrijorata, tematoare, trista sau anxioasa. Aceste ganduri sunt recunoscute ca fiind nerealiste sau irationale ori chiar bizare. Adesea oamenii descriu aceste simptome ca "placi stricate" datorita caracterului lor repetitiv.
Compulsiile sunt comportamente repetitive, nedorite sau chiar ritualuri, realizate pentru a reduce anxietatea. Ele sunt disruptive pentru fluxul firesc al vietii persoanei si presupun un consum mare de energie. Desi persoana recunoaste de obicei aceste comportamente cum sunt verificarea, spalarea,ca fiind excesive, nu se poate abtine in a nu le realiza. Rezistenta sau eliminarea acestora este foarte dificila. Comportamentele au la baza intentia de a preveni ceva rau ce ar putea surveni (boala, pericol etc), desi ele nu sunt necesare si sunt esentialmente fara sens.
Expresiile tulburararii obsesiv-compulsive apar pe un spectru de la moderat la sever si netratate pot duce la grava afectare a functionarii zilnice. Chiar si formele moderate sunt deranjante si interfera cu starea de bine mentala a persoanei si comfortul acesteia.
Ceea ce multi dintre cei care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva nu stiu este ca aceasta problema poate fi controlata. Cu tratament adecvat, marea majoritate a persoanelor isi pot minimize simptomele si recastiga controlul asupra propriei lor vieti. Terapiile comportamentale s-au deovedit a fi cea mai eficienta forma de psihoterapie in reducerea simptomelor.
Tulburarea de stres post-traumatic
O trauma este impactul resimtit atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie extrema de amenintaoare aflata in afara firescului zilnic al experientei umane. Eventimentul poate fi un incident izolat (accident devastator, viol, martor al unei crime etc) sau ca urmare a expunerii prelungite la circumstante de stres puternic (prizonier de razboi, abuz sexual repetat etc). Rezultatul este adesea o impresie puternica si persistenta, in care un manuchi de simptome pot fi prezente: hipervigilenta, reactie de raspuns la stimuli foarte crescuta (de tipul tresarire la stimuli foarte firesti din mediu ca sunetul unei linguri care a cazut), amintiri recurente foarte vii asociate cu evenimentul, suspiciozitate, tulburari de alimentare si de somn, cosmaruri recurente, abuz de substante (medicatie auto-administrata) si tulburari ale afectivitatii (iritabilitate/furie, anxietate, depresie etc). Experienta unora sau a tututor acestor simptome constituie ceea ce se numeste tulburare de stress posttraumatic.
Managementul stresului
In tratamentul dedicat managementului stresului, terapeutul ajuta clientul sa identifice si sa dezvolte cai de a reduce efectul stresorilor si de a face fata stresului intr-o modalitate mai adecvata. Oamenii reactioneaza diferit la aceleasi circumstante dat fiind faptul ca ele percep si interpreteaza diferit situatia data, astfel incat traiesc experiente distincte. In terapia cognitiv-comportamentala, aspectul cognitiv vizeaza constientizarea modului in care o persoana gandeste situatia, care reprezinta de fapt reactia interna, si sa exploreze optiunile oferite de reinterpretarea situatiei intr-un mod distinct. Faptul de a invata sa reactioneze diferit are adesea un impact major asupra starii persoanei. Metodele comportamentale cum sunt respiratia profunda, relaxarea musculara progresiva, meditatia, exercitiile de imagerie, dezvoltarea abilitatilor de rezolvare de probleme si alte activitati terapeutice sunt linia directoare a acestei abordari. Aceste instrumente sunt discutate pe indelete in timpul sesiunilor si ulterior practicate in afara cabinetului, intre sesiuni.
Antrenamentul asertivitatii si comunicarea asertiva
Asertivitatea este o abilitate esentiala a comunicarii adulte. Capacitatea de a alege si de a face afirmatii potrivite si directe sau de a exprima cereri vs forme mai putin dezirabile de comunicare (agresivitate, pasivitate, pasiv-agresiv) sunt invatate si dezvoltate intr-un mod constient si practic. Asertivitatea este tipic considerata ca fiind modalitatea ideala de a te exprima, in ciuda faptul ca multi dintre noi au dificultati in aceasta privinta. In practica interactiunilor asertive putem face vietile noastre mult mai gestionabile si reconfortante atat pentru noi cat si pentru ceilalti.
De ce este asertivitatea atat de dificila pentru multi dintre noi? Intai de toate, aceasta nu este ceva ce se insuseste intr-un mod formal in scoala si adesea alegem modele mai putin dezirabile de a solutiona anumite situatii. Mai mult, combinatia dintre teama si lipsa de experienta are mult de-a face cu inhibarea unei cai mult mai mature si mai adecvate. In terapie, terapeutul poate serrvi ca si coach (antrenor/trainer), ajutand individul sa examineze situatiile particulare in care apar probleme si a gaseasca si sa aplice modalitati mai bune de a raspunde unor astfel de situatii/provocari. Motivele pentru care o persoana intampina dificultati in comunicarea de tip asertiv sunt de asemeni identificate astfel incat blocajele sa poata fi recunoscute si depasite.
Managementul si controlul agresivitatii Furia este o emotie normala si sanatoasa. Cu totii trecem prin astfel de experiente in diferite momente ale vietii. Cu toate acestea, furia este traita subiectiv ca o emotie "rea" si intr-adevar poate fi foarte inconfortabila. Cateodata ne simtim justificati in furia noastra si e posibil ca asa sa si fie. Furia adecvata este fireasca si serveste ca impuls spre actiune. Cu toate acestea ea este nepotrivita atunci cand se depasesc proportiile, se ajunge la extreme si este exploziva sau "iesita de sub control" si poate deveni o problema reala atat pentru persoana in sine cat si petru ceilalti.
Te poti intreba: ce se poate face pentru a avea un mai bun control al emotiilor si comportamentului? Aceasta intrebare este primul pas spre solutionarea problemei. Este posibil sa fi invatat prin observatie modalitati de a te comporta in situatii date. Adesea, raspunsurile dezadaptative din prezent au reprezentat solutii viabile in trecut. Cu toate acestea poate fi foarte tensionant sa intrerupi aceste strategii habituale si acesta este punctul in care terapia iti poate fi de ajutor. Terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi de foarte mare ajutor in gestionarea furiei si agresivitatii. Intelegerea modului in care schemele de comportament se dezvolta si gasirea unor solutii alternative de a reactiona sunt aspectele cheie pentru solutionarea acestei probleme.
Stima de sine Stima de sine, increderea in sine, imaginea de sine…acesta este trio-ul ce are probabil cel mai mare impact asupra starii de bine a persoanei si a capacitatii acesteia de a se bucura de viata. De aceea stima de sine scazuta se afla adesea in miezul unei mari varietai de probleme psihologice. Stima de sine scazuta este prezenta in depresie, anxietate (in special anxietate sociala), tulburarile de alimentare, dependente, probleme de relationare, dificultati in comunicare si multe altele.
Cand ceea ce cred alte persoane despre tine este considerat a fi mai important decat propria parere, atunci se poate spune ca stima de sine este in fapt localizata in afara prorpiului tau corp. De aceea stima de sine depinde in mare masura de viziunile celorlalti, ceea ce o face sa fie instabila, si facand din persoana un individ foarte sensibil la opinia publica. (fie ca aceasta este reala sau imaginara). Rezultatul acestui fapt sunt reactiile emotionale negative si suferinta. In cele din urma, aceste judecati percepute, fie ele reale sau imaginare, devin parte constituenta a imaginii de sine, solidificand un handicap al stimei de sine. Identificarea acestui handicap si lucrul pentru a reconstrui imaginea sau a o vindeca este obiectivul central al terapiei cognitiv-comportamentale. In terapie, individul invata sa-si redobandeasca puterea pe care a pus-o in mainile celorlalti si sa fie detinatorul propriei sale stime de sine.
Pierderea in greutate, managementul greutatii si obezitatea Obezitatea pare pe zi ce trece sa capete proportii aproape epidemice. In timp ce numarul dietelor a crescut si industria dedicata pierderii in greutate a explodat, in ultimii 20 de ani problema cresterii in greutate s-a accentuat in contextul in care regimul alimentar nu isi mai atinge scopul vizat de a te mentine la o greutate sanatoasa.
In cazul acesta ce este de facut? Primul lucru care trebuie constientizat este ca factorul cauzator nu este mancarea. Problema nu consta in ce si cat mananci. A face schimbari in acest domeniu este necesar dar nu suficient. Cu alte cuvinte, a manca alimente sanatoase in cantitati potrivite este important, dar alte schimbari majore trebuie sa se intample pentru a asigura un management de success al greutatii.
Mai mult decat ceea ce mananca, o persoana trebuie sa urmareasca si unde mananaca, cand anume si de ce. Daca alimentarea nu se naste ca raspuns la senzatia de foame atunci probabil ca exista un alt motiv pentru acest comportament. Acesta este centrul problemei si atata timp cat individul evita aspectul motivator, comportamentul persista. Este un lucru dificil de confruntat…daca acesta ar fi fost un lucru usor atunci consecintele supraalimentarii ar fi fost suficiente pentru schimbarea comportamentului. Vestea buna este ca schimbari majore si de lunga durata pot fi facute si vizeaza in special modul in care gandesti, ceea ce simti despre tine, ceea ce simti despre viata si calitatea relatiilor pe care le ai. Daca te lupti cu cresterea in greutate si ai obosit sa tot tii diete, terapia te poate ajuta sa identifici ce anume te opreste sa iti atingi scopul. Lucrul pe un plan clar in paralel cu sustinerea, ghidajul, intelegerea si constientizarea sunt cheia.
Tulburari de alimentare: anorexia, bulimia si alimentarea compulsiva Alimentarea este un aspect necesar si natural in vietile noastre. Ne hranim trupul cu alimente si acest fapt este menit sa ne aduca placere. Asociem de asemeni mancatul cu o mare varietate de ocazii speciale, in care mancarea este in general atractia principala. Cum se face in acest caz ca tot ea este sursa atator angoase si conflicte? A avea o tulburare de alimentare este ca si cum ai fi prins intr-un conflict cu propriul tau corp. Conflictul se deruleaza atat intern (pe plan emotional) cat si extern (pe plan fizic). Cele mai comune forme sunt anorexia, bulimia si alimentarea compulsiva. Acestea se pot prezenta sub diferite grupari de simptome si unele persoane au o combinatie a mai multor manifestari.
Cum se dezvolta o tulburare de comportament alimentar si de ce? Acestea sunt intrebarile centrale. In cazul multor celor care se confrunta cu o astfel de problema, stima de sine scazuta este factorul cheie. Undeva pe traseul experientelor persoanei, stima de sine a fost in mod inextricabil legata de greutatea corporala. "Succesul" in controlul greutatii este mai degraba perceput ca masura a valorii personale. Pe de alta parte "esecul" are ca rezultat auto-incriminarea si sentimentele de vina ori rusine. Din pacate, societatea noastra intareste astfel de atitudini si accentueaza tendintele deja existente. Pentru cei cu comportament alimentar compulsiv, macarea este adesea o cale de evitare a confruntarii cu sine atunci cand exista trairi emotionale negative. De asemeni este folosita in momentele de singuratate sau plictiseala. Unii oameni pot afla despre ei ca aleg inconstient supraponderalitatea ca o cale de a-i tine e ceilalti la distanta. Cei care se infometeaza adesea incearca sa atinga o imagine ideala despre sine care este de cele mai multe ori distorsionata.
Abuzul de substante si droguri, tratamentul dependentei Principalul obstacol in lupta impotriva dependentei este negarea. Exista cinci pasi in demersul recuperarii si primul din ele este senzatia vaga ca ceva ar putea sa nu mearga tocmai bine. Urmatorul pas este constientizarea sau definirea problemei. In acest moment focalizarea se afla pe luare unei decizii: a continua sa faci ceea ce faceai si pana cum ( asumandu-ti consecintele) sau gasirea unei cai de a te opri. Cei care vad ca beneficiile adictiei sunt mult sub cele ale consecintelor ajung in pasul trei, care este faza de luare a deciziei. Aceste decizii sunt legate de schimbarea stilului de viata si implica toate nivelele: mental, emotional, fizic, social si chiar spiritual. Schimbarea modului in care o persoana gandeste, simte si se comporta nu este o sarcina usoara. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi de mare ajutor in "curatarea" mediului intern si extern. Atunci cand realizezi schimbarile necesare te aflii in pasul a patrulea, care este faza actiunii. Mentinerea acestor schimbari si a noului stil de viata este pasul cinci, numit de asemeni si recuperare.
Tulburarile de personalitate Tulburarile de personalitate sunt probleme pervazive de gandire, simtire, si comportament ce fac dificila pentru un individ intampinarea provocarilor vietii si obtinerea satisfactiei dintr-o gama larga de situatii zilnice. Dificultatile de judecata si luare de decizie, impulsivitatea, ca si credintele rigid intiparite si aparate interfereaza cu capacitatea sa de invatare si integrare ce ar permite unei persoane sa-si imbunatateasca mecanismele de aparare si sa dezvolte un comportament mult mai potrivit pentru fiecare circumstanta si relatie interpersonala.
Distorsiunile in perceptie sau interpretare au la baza credinte dezadaptative si sunt adanc inradacinate avand tendinta de a se afla in afara constiintei persoanei. La un moment dat in viata persoanei, de obicei in copilaria timpurie, anumite perceptii si interpretari precum si mecanisme de aparare au fost adaptative, fiind cea mai buna strategie pe care individul o avea intr-un context dat si functie de stadiul sau de dezvoltare. Aceste credinte, emotii si comportamente, perpetuate apoi, s-au dezoltat devenind din ce in ce mai elaborate si au continuat sa persiste chiar si atunci cand, desi circumstantele erau altele, acestea devenisera dezadaptative. Fara constientizarea lor, nu poate exista nici o provocare pentru aceste credinte si astfel ele continua sa fie intarite de experientele filtrate prin lentilele distorsionate ale perceptiei.
Suicidul, gandurile si ideatia suicidara
Suicidul este un comportament foarte complex. Anumiti factoir de risc variaza cu varsta, genul si grupul etnic si multe se schimba de-a lungul timpului. Factorii de risc adesea apar in combinatie. Cercetarile au aratat ca mai mult de 90% din cei care se sinucid sufera de depresie sau de o alta tulburare mentala diagnosticabila sau de abuz de substante, adesea in combinatie cu alte probleme psihice. De asemeni este mentionat ca alterarea neurotransmitatorilor precum serotonina este asociata cu un risc crescut pentru suicid. Nivele scazute ale acestor substante in creier au fost gasite la pacienti cu depresie, istoric cu tentative violente de suicid si de asemeni postmortem in creierul victimelor actului suicidar.
Tulburarile de anxietate includ: tulburarea de panica (cu sau fara agorafobie), fobii, tulburari obsesiv-compulsive, anxietate datorata unor evenimente stresante, anxietate generalizata, anxietate sociala (sau fobie sociala) si tulburare post-traumatica de stres.
Daca reactiile de anxietate interfereaza cu functionarea zilnica sau se extind la situatii reale neutre in care probabilitatea de a fi ranit este extreme de mica, exista anumiti pasi ce pot fi urmati pentru a depasi aceasta stare si a rupe ciclul comportamentelor repetitive. Anxietatea nu trebuie sa ramana un obstacol permanent in activitatile persoanei si in cale bucuriei sale pentru viata. Tratamentul este important, cu atat mai mult cu cat tulburarile de anxietate tind sa se dezvolte si sa inrautateasca in timp. Desi poate dificil sa schimbi modalitatile extrem de bine fixate de a gandi, simti sau actiona ce exacerbeaza sau prelungesc raspunsul la stres, terapia cognitiv-comportamentala a inregistrat succese marcante in a ajuta oamenii sa-si imbunatateasca modalitatile de aparare si deci de a controla reactiile emotionale mult mai eficient. Invatarea mecanismului in care aceste strategii-reactii dezadaptative au aparut si au fost intretinute si dezvoltarea unor cai alternative de a reactiona sunt modalitatile cheie de interventie.
Atacul de panica
Oricine este prins intr-o situatie de viata amenintatoare este susceptibil de a dezvolta o reactie de panica. O reactie de panica presupune o respiratie rapida (hiperventilatie), cresterea ritmului cardiac si anxietate intensa. Aceasta se intampla atunci cand sisemul nervos simpatic a fost suprasolicitat iar corpul este scaldat in adrenalina. Activarea SNS pregateste individul pentru reatia de tipul "lupta sau fugi" (fight or flight) astfel incat inima si plamanii lucreaza din greu pentru a oferi sistemului ceea ce are nevoie (mai mult oxigen si glucoza). De asemeni sangele este directionat in muschii implicati in reactia de lupta sau fuga, in defavoarea ariilor care nu sunt de o prima importanta in auto-aparare cum sunt creierul si sistemul digestiv. Din aceasta cauza, momentul in care episodul de panica ia sfarsit, poate aparea reactia de voma.
Terapia cognitiv-comportamentala are un success dovedit in tratamentul tulburarilor de panica. Persoana este asistata sa rupa legatura intre stimulul care declanseaza frica si reactia de panica. Diferite tehnici sunt folosite pentru a combate schemele, de a elibera persoana si de a o ajuta sa ajunga la un nivel normal de functionare.
Fobiile
Atunci cand se confrunta cu o amenintare reala, imediata, fata de siguranta sa, individual dezvolta reactii adaptative de tipul "lupta sau fugi" (si reraoeri de tipul "ingheata"). Acestea sunt rezultatele finale ale prelucrarilor sistemului nervos simpatic (SNS), ce este in faptul sistemul nostru intern ce ne ajuta sa iesim dintr-o situatie periculoasa si sa ramanem in viata. Fobiile apar atunci cand sistemul de avertizare al creierului formeaza conexiuni cu ceea ce se considera obiectiv ca fiind neamenintator (exp: paianjeni, caini etc) sau care prezinta o probabilitate de amenintare extreme de scazuta (transportul in comun, interactiunile sociale, folosirea liftului, mersul la dentist). O excesiva teama de boala poate de asemeni provoca actiunea supralicitata a SNS; declansatorul este unul intern si nu atat de usor de evitat precum obiectele sau situatiile externe. Atacul de panica apare de obicei cand obiectul/situatia amenintatoare apare sau seteaza SNS, cauzand un efect de falsa alrama. Aceasta conxiune intre stimul si reactie este de obicei invatata si poate fi rupta sau cel putin controlata cu success.
Terapia cognitiv-comportamentala si tehnicile programarii neuro-lingvistice au dovedit o rata inalta de success in a ajuta oamenii sa faca fata acestei dificultati si sa previna reaparitia temerilor si fricilor.
Tulburarea obsesiv-compulsiva
Tulburarea obsesiv-compulsiva este in fapt una din tulburarile de anxietate. Este mult mai frecventa decat s-ar putea crede , afectand aproximativ 1 persoana din 50. Aceasta a fost considerata initial netratabila, dar odata cu aparitia abordarilor contemporane de terapie si in special prin intermediul terapiei comportamentale s-a reusit controlul simptomelor.
Combinatia de simptome in cazul acestei tulburari poate fi specifica fiecarei persoane in parte. Obsesiile pot aparea impreuna cu compulsiile sau singular. Obsesiile sunt ganduri intruzive, nedorite, foarte dificil de eliminat. Adesea sunt tematice, cum sunt temerile de a nu gresi, de a fi lovit sau de a contamina pe cineva, de a fi atins ceva contaminat, sau alte ganduri ce fac persoana ingrijorata, tematoare, trista sau anxioasa. Aceste ganduri sunt recunoscute ca fiind nerealiste sau irationale ori chiar bizare. Adesea oamenii descriu aceste simptome ca "placi stricate" datorita caracterului lor repetitiv.
Compulsiile sunt comportamente repetitive, nedorite sau chiar ritualuri, realizate pentru a reduce anxietatea. Ele sunt disruptive pentru fluxul firesc al vietii persoanei si presupun un consum mare de energie. Desi persoana recunoaste de obicei aceste comportamente cum sunt verificarea, spalarea,ca fiind excesive, nu se poate abtine in a nu le realiza. Rezistenta sau eliminarea acestora este foarte dificila. Comportamentele au la baza intentia de a preveni ceva rau ce ar putea surveni (boala, pericol etc), desi ele nu sunt necesare si sunt esentialmente fara sens.
Expresiile tulburararii obsesiv-compulsive apar pe un spectru de la moderat la sever si netratate pot duce la grava afectare a functionarii zilnice. Chiar si formele moderate sunt deranjante si interfera cu starea de bine mentala a persoanei si comfortul acesteia.
Ceea ce multi dintre cei care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva nu stiu este ca aceasta problema poate fi controlata. Cu tratament adecvat, marea majoritate a persoanelor isi pot minimize simptomele si recastiga controlul asupra propriei lor vieti. Terapiile comportamentale s-au deovedit a fi cea mai eficienta forma de psihoterapie in reducerea simptomelor.
Tulburarea de stres post-traumatic
O trauma este impactul resimtit atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie extrema de amenintaoare aflata in afara firescului zilnic al experientei umane. Eventimentul poate fi un incident izolat (accident devastator, viol, martor al unei crime etc) sau ca urmare a expunerii prelungite la circumstante de stres puternic (prizonier de razboi, abuz sexual repetat etc). Rezultatul este adesea o impresie puternica si persistenta, in care un manuchi de simptome pot fi prezente: hipervigilenta, reactie de raspuns la stimuli foarte crescuta (de tipul tresarire la stimuli foarte firesti din mediu ca sunetul unei linguri care a cazut), amintiri recurente foarte vii asociate cu evenimentul, suspiciozitate, tulburari de alimentare si de somn, cosmaruri recurente, abuz de substante (medicatie auto-administrata) si tulburari ale afectivitatii (iritabilitate/furie, anxietate, depresie etc). Experienta unora sau a tututor acestor simptome constituie ceea ce se numeste tulburare de stress posttraumatic.
Managementul stresului
In tratamentul dedicat managementului stresului, terapeutul ajuta clientul sa identifice si sa dezvolte cai de a reduce efectul stresorilor si de a face fata stresului intr-o modalitate mai adecvata. Oamenii reactioneaza diferit la aceleasi circumstante dat fiind faptul ca ele percep si interpreteaza diferit situatia data, astfel incat traiesc experiente distincte. In terapia cognitiv-comportamentala, aspectul cognitiv vizeaza constientizarea modului in care o persoana gandeste situatia, care reprezinta de fapt reactia interna, si sa exploreze optiunile oferite de reinterpretarea situatiei intr-un mod distinct. Faptul de a invata sa reactioneze diferit are adesea un impact major asupra starii persoanei. Metodele comportamentale cum sunt respiratia profunda, relaxarea musculara progresiva, meditatia, exercitiile de imagerie, dezvoltarea abilitatilor de rezolvare de probleme si alte activitati terapeutice sunt linia directoare a acestei abordari. Aceste instrumente sunt discutate pe indelete in timpul sesiunilor si ulterior practicate in afara cabinetului, intre sesiuni.
Antrenamentul asertivitatii si comunicarea asertiva
Asertivitatea este o abilitate esentiala a comunicarii adulte. Capacitatea de a alege si de a face afirmatii potrivite si directe sau de a exprima cereri vs forme mai putin dezirabile de comunicare (agresivitate, pasivitate, pasiv-agresiv) sunt invatate si dezvoltate intr-un mod constient si practic. Asertivitatea este tipic considerata ca fiind modalitatea ideala de a te exprima, in ciuda faptul ca multi dintre noi au dificultati in aceasta privinta. In practica interactiunilor asertive putem face vietile noastre mult mai gestionabile si reconfortante atat pentru noi cat si pentru ceilalti.
De ce este asertivitatea atat de dificila pentru multi dintre noi? Intai de toate, aceasta nu este ceva ce se insuseste intr-un mod formal in scoala si adesea alegem modele mai putin dezirabile de a solutiona anumite situatii. Mai mult, combinatia dintre teama si lipsa de experienta are mult de-a face cu inhibarea unei cai mult mai mature si mai adecvate. In terapie, terapeutul poate serrvi ca si coach (antrenor/trainer), ajutand individul sa examineze situatiile particulare in care apar probleme si a gaseasca si sa aplice modalitati mai bune de a raspunde unor astfel de situatii/provocari. Motivele pentru care o persoana intampina dificultati in comunicarea de tip asertiv sunt de asemeni identificate astfel incat blocajele sa poata fi recunoscute si depasite.
Managementul si controlul agresivitatii Furia este o emotie normala si sanatoasa. Cu totii trecem prin astfel de experiente in diferite momente ale vietii. Cu toate acestea, furia este traita subiectiv ca o emotie "rea" si intr-adevar poate fi foarte inconfortabila. Cateodata ne simtim justificati in furia noastra si e posibil ca asa sa si fie. Furia adecvata este fireasca si serveste ca impuls spre actiune. Cu toate acestea ea este nepotrivita atunci cand se depasesc proportiile, se ajunge la extreme si este exploziva sau "iesita de sub control" si poate deveni o problema reala atat pentru persoana in sine cat si petru ceilalti.
Te poti intreba: ce se poate face pentru a avea un mai bun control al emotiilor si comportamentului? Aceasta intrebare este primul pas spre solutionarea problemei. Este posibil sa fi invatat prin observatie modalitati de a te comporta in situatii date. Adesea, raspunsurile dezadaptative din prezent au reprezentat solutii viabile in trecut. Cu toate acestea poate fi foarte tensionant sa intrerupi aceste strategii habituale si acesta este punctul in care terapia iti poate fi de ajutor. Terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi de foarte mare ajutor in gestionarea furiei si agresivitatii. Intelegerea modului in care schemele de comportament se dezvolta si gasirea unor solutii alternative de a reactiona sunt aspectele cheie pentru solutionarea acestei probleme.
Stima de sine Stima de sine, increderea in sine, imaginea de sine…acesta este trio-ul ce are probabil cel mai mare impact asupra starii de bine a persoanei si a capacitatii acesteia de a se bucura de viata. De aceea stima de sine scazuta se afla adesea in miezul unei mari varietai de probleme psihologice. Stima de sine scazuta este prezenta in depresie, anxietate (in special anxietate sociala), tulburarile de alimentare, dependente, probleme de relationare, dificultati in comunicare si multe altele.
Cand ceea ce cred alte persoane despre tine este considerat a fi mai important decat propria parere, atunci se poate spune ca stima de sine este in fapt localizata in afara prorpiului tau corp. De aceea stima de sine depinde in mare masura de viziunile celorlalti, ceea ce o face sa fie instabila, si facand din persoana un individ foarte sensibil la opinia publica. (fie ca aceasta este reala sau imaginara). Rezultatul acestui fapt sunt reactiile emotionale negative si suferinta. In cele din urma, aceste judecati percepute, fie ele reale sau imaginare, devin parte constituenta a imaginii de sine, solidificand un handicap al stimei de sine. Identificarea acestui handicap si lucrul pentru a reconstrui imaginea sau a o vindeca este obiectivul central al terapiei cognitiv-comportamentale. In terapie, individul invata sa-si redobandeasca puterea pe care a pus-o in mainile celorlalti si sa fie detinatorul propriei sale stime de sine.
Pierderea in greutate, managementul greutatii si obezitatea Obezitatea pare pe zi ce trece sa capete proportii aproape epidemice. In timp ce numarul dietelor a crescut si industria dedicata pierderii in greutate a explodat, in ultimii 20 de ani problema cresterii in greutate s-a accentuat in contextul in care regimul alimentar nu isi mai atinge scopul vizat de a te mentine la o greutate sanatoasa.
In cazul acesta ce este de facut? Primul lucru care trebuie constientizat este ca factorul cauzator nu este mancarea. Problema nu consta in ce si cat mananci. A face schimbari in acest domeniu este necesar dar nu suficient. Cu alte cuvinte, a manca alimente sanatoase in cantitati potrivite este important, dar alte schimbari majore trebuie sa se intample pentru a asigura un management de success al greutatii.
Mai mult decat ceea ce mananca, o persoana trebuie sa urmareasca si unde mananaca, cand anume si de ce. Daca alimentarea nu se naste ca raspuns la senzatia de foame atunci probabil ca exista un alt motiv pentru acest comportament. Acesta este centrul problemei si atata timp cat individul evita aspectul motivator, comportamentul persista. Este un lucru dificil de confruntat…daca acesta ar fi fost un lucru usor atunci consecintele supraalimentarii ar fi fost suficiente pentru schimbarea comportamentului. Vestea buna este ca schimbari majore si de lunga durata pot fi facute si vizeaza in special modul in care gandesti, ceea ce simti despre tine, ceea ce simti despre viata si calitatea relatiilor pe care le ai. Daca te lupti cu cresterea in greutate si ai obosit sa tot tii diete, terapia te poate ajuta sa identifici ce anume te opreste sa iti atingi scopul. Lucrul pe un plan clar in paralel cu sustinerea, ghidajul, intelegerea si constientizarea sunt cheia.
Tulburari de alimentare: anorexia, bulimia si alimentarea compulsiva Alimentarea este un aspect necesar si natural in vietile noastre. Ne hranim trupul cu alimente si acest fapt este menit sa ne aduca placere. Asociem de asemeni mancatul cu o mare varietate de ocazii speciale, in care mancarea este in general atractia principala. Cum se face in acest caz ca tot ea este sursa atator angoase si conflicte? A avea o tulburare de alimentare este ca si cum ai fi prins intr-un conflict cu propriul tau corp. Conflictul se deruleaza atat intern (pe plan emotional) cat si extern (pe plan fizic). Cele mai comune forme sunt anorexia, bulimia si alimentarea compulsiva. Acestea se pot prezenta sub diferite grupari de simptome si unele persoane au o combinatie a mai multor manifestari.
Cum se dezvolta o tulburare de comportament alimentar si de ce? Acestea sunt intrebarile centrale. In cazul multor celor care se confrunta cu o astfel de problema, stima de sine scazuta este factorul cheie. Undeva pe traseul experientelor persoanei, stima de sine a fost in mod inextricabil legata de greutatea corporala. "Succesul" in controlul greutatii este mai degraba perceput ca masura a valorii personale. Pe de alta parte "esecul" are ca rezultat auto-incriminarea si sentimentele de vina ori rusine. Din pacate, societatea noastra intareste astfel de atitudini si accentueaza tendintele deja existente. Pentru cei cu comportament alimentar compulsiv, macarea este adesea o cale de evitare a confruntarii cu sine atunci cand exista trairi emotionale negative. De asemeni este folosita in momentele de singuratate sau plictiseala. Unii oameni pot afla despre ei ca aleg inconstient supraponderalitatea ca o cale de a-i tine e ceilalti la distanta. Cei care se infometeaza adesea incearca sa atinga o imagine ideala despre sine care este de cele mai multe ori distorsionata.
Abuzul de substante si droguri, tratamentul dependentei Principalul obstacol in lupta impotriva dependentei este negarea. Exista cinci pasi in demersul recuperarii si primul din ele este senzatia vaga ca ceva ar putea sa nu mearga tocmai bine. Urmatorul pas este constientizarea sau definirea problemei. In acest moment focalizarea se afla pe luare unei decizii: a continua sa faci ceea ce faceai si pana cum ( asumandu-ti consecintele) sau gasirea unei cai de a te opri. Cei care vad ca beneficiile adictiei sunt mult sub cele ale consecintelor ajung in pasul trei, care este faza de luare a deciziei. Aceste decizii sunt legate de schimbarea stilului de viata si implica toate nivelele: mental, emotional, fizic, social si chiar spiritual. Schimbarea modului in care o persoana gandeste, simte si se comporta nu este o sarcina usoara. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi de mare ajutor in "curatarea" mediului intern si extern. Atunci cand realizezi schimbarile necesare te aflii in pasul a patrulea, care este faza actiunii. Mentinerea acestor schimbari si a noului stil de viata este pasul cinci, numit de asemeni si recuperare.
Tulburarile de personalitate Tulburarile de personalitate sunt probleme pervazive de gandire, simtire, si comportament ce fac dificila pentru un individ intampinarea provocarilor vietii si obtinerea satisfactiei dintr-o gama larga de situatii zilnice. Dificultatile de judecata si luare de decizie, impulsivitatea, ca si credintele rigid intiparite si aparate interfereaza cu capacitatea sa de invatare si integrare ce ar permite unei persoane sa-si imbunatateasca mecanismele de aparare si sa dezvolte un comportament mult mai potrivit pentru fiecare circumstanta si relatie interpersonala.
Distorsiunile in perceptie sau interpretare au la baza credinte dezadaptative si sunt adanc inradacinate avand tendinta de a se afla in afara constiintei persoanei. La un moment dat in viata persoanei, de obicei in copilaria timpurie, anumite perceptii si interpretari precum si mecanisme de aparare au fost adaptative, fiind cea mai buna strategie pe care individul o avea intr-un context dat si functie de stadiul sau de dezvoltare. Aceste credinte, emotii si comportamente, perpetuate apoi, s-au dezoltat devenind din ce in ce mai elaborate si au continuat sa persiste chiar si atunci cand, desi circumstantele erau altele, acestea devenisera dezadaptative. Fara constientizarea lor, nu poate exista nici o provocare pentru aceste credinte si astfel ele continua sa fie intarite de experientele filtrate prin lentilele distorsionate ale perceptiei.
Suicidul, gandurile si ideatia suicidara
Suicidul este un comportament foarte complex. Anumiti factoir de risc variaza cu varsta, genul si grupul etnic si multe se schimba de-a lungul timpului. Factorii de risc adesea apar in combinatie. Cercetarile au aratat ca mai mult de 90% din cei care se sinucid sufera de depresie sau de o alta tulburare mentala diagnosticabila sau de abuz de substante, adesea in combinatie cu alte probleme psihice. De asemeni este mentionat ca alterarea neurotransmitatorilor precum serotonina este asociata cu un risc crescut pentru suicid. Nivele scazute ale acestor substante in creier au fost gasite la pacienti cu depresie, istoric cu tentative violente de suicid si de asemeni postmortem in creierul victimelor actului suicidar.
vineri, 15 octombrie 2010
Reactiile acute de stres si stres post-traumatic
La orice adult o trauma severa, un soc sau un accident poate produce simptomele caracteristice stresului acut si apoi ale celui de stres post-traumatic. Odata cu acestea pot aparea acuze din spectrul depresiv sau anxios, toxicofilie, simptome conversive (tulburari de coordonare, tulburari de echilibru, paralizie, slabiciune musculara, dificultati de deglutitie, „nod în gat”, afonie, retentie urinara, halucinatii, pierderi senzoriale tactile etc.) sau psihotice (halucinatii, idei delirante), fenomene regresive sau tulburari de comportament.
Situatia psihotraumatizanta poate presupune o amenintare personala de moarte, ranire grava sau asistarea la ranirea sau amenintarea cu moartea a altcuiva. Uneori simptomele SPT (stresului post-traumatic) apar la persoanele care nu au fost expuse direct si nu au asistat fizic la o situatie periculoasa, dupa aflarea vestii ca cineva apropiat a fost ranit, a murit pe neasteptate sau este in pericol de moarte. Impactul emotional este intens si este insotit de un sentiment coplesitor de neajutorare si lipsa de control asupra contextului in care se produce trauma.
Intervalul de timp scurs de la trauma sau psihotrauma in care se instaleaza simptomele este variabil. Impactul functional, intensitatea si durata acestor simptome difera de la individ la individ. Din acest motiv o interventie psihologica, de suport si consiliere, cu cat mai apropiata evenimentului este cu atat mai oportuna. In unele cazuri apare reactia acuta de stres, precoce, limitata la prima luna, iar in altele, tulburarea SPT acuta, cu simptome prezente mai mult de o luna sau cronica, peste trei luni.
Interventia se face persoanei aflata in suferinta, dar se acorda suport in acelasi timp si familiei acestuia pentru a facilita intreg procesul terapeutic. Simptomatologia care se inregistreza in majoritatea situatiilor presupune evidentierea simultana a urmatoarelor aspecte:
- stari de re-experimentare a traumei – rememorari intruzive ale traumei, cosmaruri recurente, flashback-uri;
- simptome de evitare a unor persoane, a locurilor, gandurilor asociate traumei si restrangerea progresiva a activitatilor;
- hipervigilenta, iritabilitate, tulburari de concentrare, insomnie, tresariri.
Starile disociative de amorteala, derealizare, depersonalizare sunt insotite de retrairea persistenta a traumei, flashback-uri cu simtome fizice si psihologice, cu cosmaruri care par reale. Comportamentul evitant de relatie si social modifica comportamentul rutinier al persoanei, determinand tocire afectiva sau dimpotriva, sentimente intense de vinovatie, disperare, furie sau teama. Tot aici putem intalni ca prezente stari de irascibilitate si de tensiune interna, cu tresariri la stimulii exteriori, frecventa cardiaca si ratele respiratorii mai ridicate decat in mod normal, tulburari de apetit si deteriorarea duratei si calitatii somnului, cu cosmaruri si somn agitat, perturbari in activitatea mnezica, de tipul: segmentarea reamintirilor, dificultati in reamintiri pe spectrul temporal, aglomerari sau confuzii de evenimente sau succesiuni nereale, elemente interpretative, de culpabilizare nerealista etc..
In incercarea disperata de a elimina aceste simptome, ulterior pot apare diferite forme de toxicofilie, automedicatie, episoade de agresivitate sau violenta, distantare emotionala si fenomene disociative, idei si tentative de suicid, probleme in relationarea cu ceilalti, cu membrii familiei, cu colegii, la locul de munca, chiar deteriorarea statusului social.
Managementul interventiei in situatii de psihotraume sau traume are componente specifice pentru raspunsurile initiale (din prima saptamana de la eveniment), pentru raspunsurile timpurii (din prima luna), pentru cele din perioada de la o luna la trei luni si pentru cele de mai tarziu (dupa trei luni)
Alte fenomene pot face parte din componente specifice ale raspunsurilor in decursul primei luni, cand se impun tratamente prin terapii cognitive behavioriste centrate pe trauma, vizand tulburarile acute de stres sau tulburarile acute severe bazate pe evidente pentru persoane care dezvolta dificultati ce tin de sanatatea mentala ( nivel ridicat de suparare sau tristete, apatie sau izolare sociala).
Pentru raspunsul specific in perioada dintre o luna si trei luni dupa eveniment, componentele terapeutice pot fi: de acceptare a unot terapii sau interventii psihologice de suport ca tratament la alegere, dar si de refuz sau intoleranta a unor programe sau terapii centrate pe trauma, fie datorate abordarii psihoterapeutice, fie relatiei stabilite cu persoana terapeutului, fie datorate unor elemente de cultura sau civilizatie restrictionara. In aceasta perioada este capital stabilirea unui contact cu cei afectati, dar si cu familiile lor.
Dupa trei luni de la evenimentul traumatic, componentele specifice ale abordarii continue includ ca obiectiv reabilitarea si asigurarea capacitatilor, aptitudinilor si posibilitatilor de lucru, pentru rutinele de zi cu zi, pentru recastigarea cat mai deplina a autonomiei persoanei, profesionale, familiale, sociale, relationale etc. La acest capitol, se poate obtine colaborarea cu serviciile existente din institutia in care persoana activeaza, cu alte servicii suplimentare specializate, care pot fi asigurate pentru sprijinirea individului care solicita/necesita acest lucru. Astfel de exemple se pot incadra in servicii de genul: asistenta si interventie psihologica in grup/echipa de munca, asistenta financiara, consiliere juridica etc. Deasemenea, in aceasta perioada se descopera eventualele sechele psihopatologice care prezinta rezistenta sau care se remit cu dificultate, elemente secundare care se pot incadra in tulburari ale sanatatii mentale cu caracter pasager sau persistent. Se poate stabili o abordare si colaborarea in echipa de specialisti, psihologi si medici de diferite specialialitati care sa vizeze deopotriva normalizarea reactiilor psihologice si integrarea cat mai fireasca in cotidian a persoanei afectate.
In conditii total deosebite, se poate intampla sa se constientizeze nevoia unui sprijin continuu pe termen mediu si lung, de ingrijiri sau suport psihologic si social. Pentru majoritatea persoanelor implicate in evenimente psihotraumatice sau catastrofale, ajutorul e necesar doar in faza de salvare si imediat dupa. Asa cum am mentionat mai sus. Cu toate acestea, exista situatii de referinta in literatura de specialitate, in care se mentioneaza nevoia unui grup de sprijin devotat sau acordarea de servicii de referinta dupa accident sau incident care sa actioneze pe o durata de pana la trei ani, sau chiar mai mult, dupa eveniment.
In aceasta maniera se poate asigura managementul si ingrijirirea pe mai multe faze ale persoanelor care au suferit traume sau incidente majore, care au avut ca urmare afectarea echilibrului psihologic al persoanei, sau care necesita ingrijiri somatice, psihosomatice, psihosociale sau mixte.
Factorii de risc ce vor fi analizati in evaluarea situatiei de SPT sunt urmatorii:
- Istoricul anterior de expunere la o trauma si severitatea traumei;
- Trairea directa a traumei sau a unui eveniment periculos, ranirea sau asistarea la ranirea grava sau moartea cuiva;
- Sentimente de oroare, groaza, neajutorare;
- Antecedente de boala psihica;
- Retea de suport slaba sau inexistenta dupa evenimentul traumatic;
- Adaugarea unui stres suplimentar dupa psihotrauma, ex.: pierderea cuiva drag, imbolnavire, pierderea locului de munca sau a locuintei, nasterea unui copil, un castig material neasteptat sau neprevazut etc.
Factorii de rezilienta (factori de protectie de ordin psihologic sau social) sunt reprezentati de suportul celor din jur, familie, prieteni, colegi, strategii de coping pentru depasirea momentului traumatic, sentimente de impacare si acord cu sine in privinta actiunilor si modului de reactie in desfasurarea evenimentului psihotraumatic si in perioada urmatoare, gasirea unui grup de suport sau intrarea intr-un program care sa ofere suport si consiliere psihologica persoanei si familiei sale.
Abordarile si interventia vor fi diferentiate in functie de momentul/stadiul in care este solicitata aceasta (interventia):
1) interventiile suportive - o evaluare atenta, clara cu identificare exacta a balantei intre factorii de risc si cei de rezilienta premergatori, concomitenti si ulteriori evenimentului psihotraumatic; acordarea primului ajutor psihologic, descoperirea resurselor adaptative si evitarea escaladarii tulburarii sau simptomatologiei de SPT;
2) interventiile legate direct de trauma la persoanele cu stres acut, in asociere cu o medicatie de urgenta adaptata versiunii persoanei respective si acordarea primului ajutor psihologic (daca e nevoie chiar izolarea temporara a persoanei); membrii familiei, colegii si prietenii vor fi invatati cum sa ofere propriul suport, sa dovedeasca intelegere si rabdare, sa asculte si sa incurajeze persoana pe parcursul procesului de vindecare, sa o sustina si sa o atraga in activitati fizice si recreative, sa colaboreze pentru a-i distrage atentia de la suferinta avuta. Daca se impune, se va obtine colaborarea unui specialist pentru un tratament adecvat, in special daca apar semne de automutilare sau risc suicidar;
3) daca simptomele sau tulburarile de SPT cu deteriorare functionala persista mai mult de o luna, se va recomanda extinderea terapiei uzuale peste 6-12 saptamani, suplimentandu-se cu centrarea pe expunerea prin imagerie dirijata sau alte forme de exprimare a traumei, pentru recapatarea autocontrolului asupra emotiilor si sentimentelor proprii.
Restructurarea cognitiva sustine pacientul in incercarea abordarii propriei traume in mod realist si integrarii acesteia in experianta sa de viata. Activitatile fizice si de relationare in care se implica treptat si gradual, il ajuta sa-si redobandeasca potentialul energetic si functional integral.
Modalitatile de interventie in stresul acut sau SPT:
1. se procedeaza la o sedinta de evaluare in care se stabileste contactul terapeutic si se identifica strategia, obiectivele si se estimeaza durata interventiei in mod individual pentru fiecare persoana in parte.
2. posibil ca intalnirile sa se desfasoare la un interval de 2-3 zile pentru inceput, iar apoi sa se reduca la o intalnire pe saptamana;
3. in medie, se estimeaza o durata de 6-12 saptamani, dupa care se reevaluaza si se stabileste continuarea sau intreruperea procesului;
4. o sedinta dureaza in medie 40-50 minute, dar se poate ajunge spre 60 minute in situatia de stabilizare a persoanei si in functie de disponibilitatea sa, de modalitatile de abordare si implicare in procesul terapeutic;
5. pentru situatia in care persoana nu este deplasabila, interventia sau asistenta psihologica se face la patul din sectia unde este internat, sau la domiciliu, iar acolo unde se preteaza, la persoanele apartinatoare sau refacute, cu familia, asistenta se face in cabinet;
6. daca in cadrul sedintelor se discuta si evenimentul traumatic, sedintele pot fi mai lungi, de pana la 120-150 de minute.
Dr. Corina Mihaela Zaharia, Psiholog principal http://www.zaharia-asociatii.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)