12 lucruri pe care să le faci când ești trist sau deprimat

Duminică seara. Deschid televizorul şi prima ştire anunță sinuciderea unei vedete. O persoană cunoscută - dar câți necunoscuți nu cad victime ale depresiei, mai ales în perioada asta? Și câți nu-și pot permite să ceară ajutor? Nu vom ști niciodată…


La cei ce nu pot cere ajutor m-am gândit și am alcătuit lista de mai jos.
Aceasta este o lista de 12 lucruri care te vor putea ajuta să depașești momentele depresive. Ţineţi cont de faptul că unele dintre acestea ar putea părea prea greu de realizat atunci când eşti într-adevăr intr-o stare de depresie severă, dar daca doar pe unul dintre ele îl poţi face, acesta te va ajuta.
1.      Fă ceva pentru cineva – un copil, un prieten, partener.
2.       Fă ceva pentru tine – o tunsoare, haine noi, un masaj.
3.       Fă ceva pentru casa ta - sau grădină : plantează un copac şi curăţă un dulap sau un sertar.
4.      Adună opt oameni la cină. Foloseşte reţete noi sau rețete vechi pe care le știi, oricare dintre ele sunt  cele mai bune reţete.
5.      Ia trei prieteni optimiști la masa de prânz.  (Dacă nu eşti î ntr-o dispoziţie necesară să găteşti, doar du-te la masa de prânz cu trei prieteni optimişti, sau chiar organizează un picnic.)
6.      Planifica o vacanţă. Poți planifica vacanța la care ai visat mereu. Nu contează dacă o vei realiza chiar acum  - pentru că  planificarea contează mai mult decât realizarea .
7.      Fă mișcare – înot, dans, jogging, mers pe jos.
8.       Lucrează voluntar undeva. Uimitor cum prin intermediul unor vremuri grele putem să fim folositori semenilor noștri mai puțin fericiți (şi să redobândim sentimente bune despre noi).
9.      Urmaţi formula ES(evită sistematic)  -  FFSO – ia măsuri pentru a evita să fi flamand , furios, singur sau obosit.
10.  Vorbește cu cineva în care ai încredere.  Intră într-un grup de suport cu persoane asemeni ţie.  Este o resursa nepreţuită.
11.  Intră într-un club sau înscrie-te la un curs.
12.  Cântă împreună cu radioul  – chiar dacă  nu ştii  versurile integral și nu ai talent. Fă-o cât mai  tare posibil, atunci când nu-i  nimeni în jur.

Cel mai indicat este să cereți ajutorul unui specialist și vă încurajez să cereți ajutor cât mai curând.

Ce e bine sa stim despre terapia de cuplu?

     In terapia de cuplu exista, cel mai adesea, asteptari nerealiste de la terapeut. Partenerii vin la terapie asteptand ca terapeutul sa-l certe pe celalalt sau sa dea dreptate unuia sau altuia. Pentru ca este o parte a problemelor cu care oamenii se confrunta foarte des si de care probleme sunt afectati copiii si alti membrii ai familiei, m-am gandit sa concep un raspuns la intrebarea din titlu care sa se asemene cu un prospect de medicamente (si asta pentru ca in terapia de cuplu NU SE PRESCRIU MEDICAMENTE!)  
Pregătire
    Partenerii trebuie să fie informaţi că vor fi impreuna aliati in procesul terapeutic si ca această cooperare este vitală pentru procesul ce se va derula si pentru rezultatul pozitiv al terapiei.
    Cuplurile ar trebui să aibă o dorinţă  puternica si reala de a modifica şi / sau schimba comportamentele disfuncţionale.
     Onestitata şi deschiderea emoţională este o componentă indispensabil necesară pentru procesul terapeutic. Rezultatele nu pot fi garantate de terapeut. Psihoterapeutul va furniza de obicei un proces de evaluare amplu în intalnirea iniţială.Acest proces de evaluare a cuplului include, de obicei, colectarea de informaţii în detaliu cu privire la problema  prezentă şi informatii privind nivelul de şcolarizare al partenerilor, statutul ocupational , istoria familiei de origine a celor doi parteneri, abuz de substanţe, religie, obiceiuri relationale, probleme medicale etc., toate acestea sub forma unui interviu. Psihoterapeutul poate concepe apoi cel mai bun curs de planificare a tratamentului.
Alte teste psihologice şi evaluari  pot fi indicate iniţial sau vor fi recomandate, daca vor fi necesare,pe parcursul  procesului terapeutic.
Ingrijire
Tratamentul durează de obicei câteva luni sau mai mult. Odată ce cuplul a dezvoltat competenţe adecvate şi a afişat un nivel îmbunătăţit de funcţionare, care este satisfăcător  pentru ambii parteneri , atunci tratamentul poate fi intrerupt si contractul terapeutic reziliat.
O conştientizare a comportamentelor de prevenire a recidivei şi a comportamentelor recidivante este importanta. (Comportament recurent se referă la revenirea la comportamentele pe care cuplul încearca sa le modifice sau sa le elimine.) Clientii sunt încurajaţi să se întoarcă in  terapie dacă simptomele apar sub forma comportamentelor de recidivă. Vizite de urmarie a evolutiei şi terapia psihologică pe termen lung pot fi aranjate între părţi dacă acest lucru este de comun acord ca este necesar şi benefic.
Riscuri
Riscul major in terapia de cuplu este absenta ameliorarii sau a revenirea la comportamentele  disfuncţionale. Acestea tind să nu apară cu excepţia cazului în care există o defalcare în abilităţile învăţate şi dezvoltate în timpul terapiei , sau o persoană este rezistenta la schimbare pe termen lung.De asemenea exista si asa zisa „agenda ascunsa” cu care partenerii vin la terapie (o relatie extraconjugala,dorinta puternica de separare nerecunoscuta fata de partener etc.)
Rezultate normale
O progresie normală a terapiei de cuplu este scaderea frecventei sau eliminarea comportamentelor  care cauzează simptomatologia (dificultatile de relationare). Cuplul este readus la starea de sanatate cand interacţiunile  şi comportamentele  sunt ajustate pentru a produce un echilibru fericit de interacţiuni reciproc corespunzătoare.Clientii care sunt sinceri  şi rezonabili, cu o dorinţa reasle de a schimba tendinţele comportamnetale  determina  rezultate mai bune prin aceea ca  dezvolta abilităţi  care promovează interacţiuni comprehensive si o relaţie sănătoasă.
Rezultate anormale
           Nu se cunosc rezultatele anormale in terapia de cuplu. In cel mai rău caz  clientii se reintorc la ceea ce faceau inainte de apelarea la terapeut , deoarece acestia nu pot rupe cercul vicios constand in  comportametele auto-induse si disfunctionale  care precipita disfuncţiie maritale şi suferinţa cuplului .
Atentionari speciale !!!
Problemele se pot  agrava în cazul în care terapia  este furnizata de către un nespecialist.
De aceea asigurati-va ca ceea ce primiti in cabinetul terapeutului va este folositor si renuntati atunci cand observati ca relatia dumneavoastra se altereaza in detrimentul ameliorarii .
Camelia Dragomirescu
Psihoterapeut , Pitesti

Iubirea...

Vă invităm să participanţi la primul grup de dezvoltare personală APASC care va avea loc la sediu în ziua de 12.11.2010, orele 16.00-18.00, cu prima temă: Iubirea. Identificarea şi analiza situaţiilor proprii de viaţă, în cadrul grupului.
Moderatori: Corina şi Camelia
cost: 15 lei / persoană
Înscrieri până pe data de 10.11 a.c. la tel./fax 0213175714, 0214509369, 0723174890, 0746119700;
grupul va avea un număr maxim de participanţi de 15 persoane.
Grupul este deschis oricărui om care are preocupări pentru dezvoltarea personală şi optimizarea stării sale de bine.
Vă aşteptăm cu mult drag !

Nou in Pitesti!!!

Grup de terapie
Societatea Civila Profesionala de Psihologie MENTAL CLAS organizeaza primul grup de terapie in Pitesti , cu tematica:

Analiza Scenariului de Viata

Publicul tinta: studenti la facultati de psihologie, sociologie si asistenta sociala
Numar maxim de participanti: 10
Durata: 2 ore/saptamana
Cost: 20 lei/ persoana
Asteptam inscrieri pana la data de 20 noiembrie.
Moderator:Psihoterapeut  formare in Analiza Tranzactionala  Camelia Dragomirescu
E-mail: cabinet.psihoconsult@gmail.com
Telefon: 0770230876
Nota : CE ESTE SCENARIUL DE VIATA ?
Destinul fiinţei omeneşti este stabilit de ceea ce se petrece în mintea ei când se confruntă cu evenimentele din exterior. Fiecare om hotărăşte în copilăria mică felul cum va trăi şi felul cum va muri, iar acel plan, pe care-l poartă în minte oriunde s-ar duce, se numeşte „scenariul de viaţă”.
Scenariul de viaţă este un plan al vieţii aflat în desfăşurare, elaborat în copilăria mică sub influenţa presiunii exercitate de părinţi. Persoana îşi conturează singură planul vieţii. El este forţa psihologică ce împinge persoana spre destinul ei, indiferent dacă ea se împotriveşte sau afirmă că acţionează în virtutea liberului-arbitru.
Când suntem în scenariu, încercăm să facem faţă problemelor de adult reluând strategiile şi deciziile din copilărie. Pentru noi ca şi copii mici,aceste decizii au apărut ca cele mai bune moduri de a supravieţui şi a ne satisface nevoile. Ca adulţi încă mai păstrăm această convingere în starea de Copil a eului nostru si ne alteram relatiile de cuplu sau cu ceilalti. Fără să conştientizăm clar, încercăm să adaptăm lumea de aşa natură încât să pară că justifică deciziile noastre din copilărie.

Dependentul de muncă

  Anxietatea sau stresul - ori o combinatie din cele doua – ambele pot conduce la dependenta de muncă. Întâi să vedem cum poate anxietatea să conducă la dependenta de muncă.

Cum îngrijorarea si dependenta de muncă sunt interconectate

O primă componentă a anxietatii este îngrijorarea. Dacă sunteti predispusi la a va face griji, va puteti imagina cu usurintă multe probleme care pot apărea si vă pot opri să munciti asa mult.

Vi se poate face frică de faptul că dacă nu o să munciti mai mult o să vă pierdeti serviciul, nu o să câstigati suficient de multi bani, si o să vă confruntati cu o situatie socială si familială grea, nu o să vă faceti munca asa cum trebuie, o să vă simtiti stânjeniti în fata colegilor, sau nu o să fiti promovati.

O concluzie logică a acestor îngrijorări, asupra acestor consecinte dezastruoase, pare a fi să munciti mai din greu si mai mult. Asa se poate ajunge de la îngrijorare la dependentă de muncă. 

Perfectionismul vă încetineste

Alta cale prin care anxietatea poate conduce la dependenta de muncă este prin perfectionism. Atunci când oamenii sunt perfectionisti, ei au sentimentul că niciodată lucrurile nu sunt îndeajuns de bine făcute. Comportamentul rezultat este acela că muncesc si iar muncesc până când li se pare că lucrurile sunt aproape de perfectiune. Dacă o să munciti până când simtiti că lucrurile sunt aproape perfecte, atunci cu sigurantă că o să munciti mai mult. Este un vis irealizabil: ca perfectionist o să simtiti că toată munca asiduă a dumneavoastră nu este îndeajuns făcându-vă să munciti si mai mult, mai asiduu. Asa cum stiti, probabil, munca mai multă si mai asiduă nu înseamnă neapărat si mai bună sau mai eficientă.

Sunteti un perfectionist ?

Una este să admiti că esti un perfectionist iar alta este să-ti dai seama cât de problematic este perfectionismul. Am avut o clientă care putea să jure că tendinta ei de a face totul cât mai bine îi era de ajutor. A fost recuperată în cele din urmă, dar mai întâi a trebuit să depăşească unele credinţe cheie. Am să vă spun pe scurt povestea ei – iar dumneavoastră o să-mi spuneti dacă vă recunoasteti aici.

Povestea Ralucăi: Identifică perfectionismul drept o slabiciune

Raluca stia dintotdeauna că este o perfectionistă. De fapt o considera o mare calitate în sinea ei. Ceilalti au contribuit în mare măsura la aceasta. Profesorii îi spuneau că este cea mai bună elevă pe care au avut-o, iar parintii povesteau mândri altora despre cât de bine stie fiica lor să facă lucrurile. Atunci când a devenit studentă, a fost foarte suparată când a obtinut 90 de puncte din 100 la un test; s-a uitat peste lucrare pentru a fi sigură că a folosit cuvintele potrivite si că a dat raspunsurile corect. Această tendintă a însotit-o mai târziu si în carieră în marketing. Astfel: Raluca a lucrat la unele dintre cele mai bune proiecte ale companiei, în mod frecvent îi depăsea pe ceilalti colegi, frustrându-i. De-a lungul trainingului, Raluca a învătat cum perfectionismul este cea mai mare calitate dar si cel mai mare defect al ei. ”Este amuzant - mi-a spus ea – cum acelasi lucru ce te ajuta mult, poate să-ti facă la fel de mult rău “. A fost foarte dificil pentru ea să mai renunte la perfectionism, astfel încât în final a constatat că este capabilă în cele din urmă să lucreze mai repede si chiar – spre surpriza ei – mai eficient decât a facut-o vreodată înainte.

Afirmatii perfectioniste

Foarte multi oameni îsi dau seama cât de perfectionisti sunt. Altii, nu o fac.Combinat, poti fi constient de perfectionismul tău în unele aspecte, iar în altele, nu. Completati urmatorul scurt chestionar ce vă va arăta cât de perfectionist sunteti în general. Notati fiecare dintre afirmatii cu note de la 1 la 5. (1- însemnând că nu vi se potriveste întotdeauna, 2 - este câteodată adevărat, 3- întrucâtva adevărat, 4- foarte adevărat si 5- întotdeauna adevărat0.

1. Cer întotdeauna foarte mult de la mine ___

2. Am întotdeauna sentimentul că un lucru trebuie bine facut __

3. Ceilalti îmi spun că am standarde prea ridicate __

4. Mă simt iritat atunci când lucrurile nu sunt puse în ordine __

5. Sunt foarte atent să nu fac greseli __

6. Mă îndoiesc frecvent că am facut un lucru cum trebuie __

7. De multe ori depasesc termenele la serviciu pentru că nu am terminat până când nu este facut totul cum trebuie __

8. De regula îmi verific de câteva ori munca. ___

9. Câtiva dintre colegi mi-au spus – sau au lasat să se înteleagă – că trebuie să las standardele mai jos __

10. S-a intamplat că am intârziat lucrul echipei deoarece am vrut să mă asigur că nu există greseli __

11. Este foarte probabil ca standardele mele de performantă în muncă să fie simtitor mai mari decât ale multor altora __

12. Seful sau un coleg mi-a spus ca am tendinta să fiu inflexibil în ceea ce priveste felul în care este făcută munca __

13. Sunt foarte exigent cu mine dacă nu excelez în munca mea __

14. Cred că voi fi dat afară sau retrogradat dacă munca mea nu este făcută perfect __

15. Intâmpin dificultati în a delega sarcinile de serviciu deoarece îmi este teamă că munca nu va fi făcută la fel de bine cum ar fi făcută de către mine __

Răspunsul si interpretarea chestionarului

Dacă ati răspuns de mai multe ori cu note de 4 sau 5, sau dacă aveti un scor mai mare de 55 – atunci probabil că dati dovadă de un perfectionism ridicat. Aceasta înseamnă că cel mai probabil aveti mai multe cuvinte cheie ce este posibil să includă:

- Sentimentul că trebuie să faceti totul cum trebuie

- Standarde severe atât pentru dumneavoastră cât si pentru ceilalti

- O viziune nerealistă asupra consecintelor negative pe care le poate avea un lucru care nu este  perfect    

- Ghiduri si reguli severe asupra a cum trebuie sa fie un lucru terminat

Aveti o mare nevoie de ordine si organizare în munca dumneavoastră si o lipsă de tolerantă fată de dezordine si de activitati dezorganizate.

Cauze sau întelesuri ale perfectionismului

Perfectionismul poate fi legătura pentru – sau poate conduce la – probleme  mai semnificative decât nevoia de a acumula. Dacă în comportamentul dumneavoastră de perfectionist se atinge un nivel compulsiv sau vă gasiti frecvent în situatia de a fi presat, mânios sau anxios, este o idee bună de a cauta să vi se facă o evaluare profesionistă. De asemenea, dacă perfectionismul este doar unul dintre aspectele vesnicelor îngrijorări si frici excesive despre ceea ce gândesc altii, atunci puteti să suferiti de o anxietate generalizată sau chiar de o anxietate socială. Trebuie să cereti ajutorul unui psihiatru sau al unui psiholog specializat în probleme de anxietate. Acesta poate sesiza lucruri mai serioase în spatele tendintei dumneavoastră de a face lucrurile perfect.

De ce trebuie să fiu perfect?

Perfectionismul poate fi o tratare personală a situatiilor, ce poate reveni în diferite perioade de timp; de obicei este legată de o mare nevoie de realizare. Atunci când o să deveniti atent la cum perfectionismul vă afectează munca, dacă sunteti perfectionist – în anumite situatii sau altfel – este foarte probabil să vă identificati perfectionismul si în alte sfere ale vietii. Într-o excelentă lucrare “când perfectionismul nu este de ajuns“ (1998), Martin Antony identifica în cateva sfere de bază unde este cel mai probabil ca perfectionismul să apară. Acestea includ:

-          lucrările si performanta scolară: a face si reface un exercitiu iar si iar…

-          estetică si curatenie: casa dumneavoastră trebuie să arate perfect

-          comandă si organizare: hainele dumneavoastră trebuie să fie călcate si să arate într-un anumit fel

-          vorbirea: sunteti foarte atent să nu folositi cuvinte nepotrivite si evitati cacofoniile

-          scrierea: aveti nevoie de mult timp pentru a cizela forma exprimării si pentru a nu se strecura greseli

-          prezenta fizică: machiajul si coafura dumneavoastră trebuie să fie cum trebuie, iar hainele să “cadă “ perfect

-          sănătate: nu mancati decât alimente 100% organice 

Dependentul de muncă stresat

Stresul este o cauză dar si un rezultat al dependentei de muncă.

Stresul cauzat de dependenta de muncă

Atunci când vă simtiti foarte stresati este mult mai probabil să crească volumul dumneavoastră de muncă. De exemplu în situatia unor probleme financiare, v-ati putea spune că singura cale spre rezolvarea lucrurilor, singura solutie ar fi să obtineti o avansare. În consecintă, o să deveniti foarte prins în munca dumneavoastră  pentru a vă asigura promovarea. Acest tip de dependentă de muncă poate apărea ca raspuns la o stare de fapt sau la un factor stresor specific dar acest răspuns devine nesănătos atunci când vă afundati în muncă îndepărtându-vă de celelalte sfere ale vietii dumneavoastră.

Stresul este o cauză a dependentei de muncă

Asa cum am aflat deja, stresul este de multe ori rezultatul dependentei de muncă. Dificultatile de a delega sarcini pot duce la suprasolicitare si în final la coplesirea de către toate sarcinile preluate, asumate si nedelegate. O să vă surprindeti  luându-vă constant de lucru pentru acasa, în zilele libere sau de sărbatoare. Aceasta poate deveni frustrant pentru membrii familiei rezultând presiuni din partea acestora si stres. Puteti de asemenea să vă neglijati sănătatea punându-vă în pericol pentru că munciti atât de mult. (Camelia Dragomirescu, www.mentalclas.ro)

Cum să faci față îngrijorărilor?

În timp ce rezolvarea problemelor – cunoscută și ca activitate a gândirii - presupune planificarea anticipată pentru a evidenția care sunt strategiile benefice, îngrijorările pot doar sa provoace suferinţă.
Dar dacă îngrijorarea cauzeaza mai multe probleme decât rezolvă, de ce este utilizata asa de des? Trebuie să existe un motiv pentru care milioane de oameni se ingrijoreaza mai mult decat e necesar și nici nu-și rezolvă problemele. De asemenea sunt multi  diagnosticati ca suferind de ingrijorare  cronică.
Iata ca la nivel rațional stim acum despre ce e vorba.
Și?
Nu ne vom mai îngrijora ?
Să pui capăt îngrijorărilor nu-i deloc ușor……
Din fericire, psihologii au venit cu mai multe strategii prin care  să incetati a  vă mai face griji! Aici sunt câteva :
1. În primul rând, daca doriti  sa reduceti  vulnerabilitatea la îngrijorare este determinant sa aveti grija de dumneavoastra. Asiguraţi-vă că dormiti şi mâncati corespunzator.
2. În al doilea rând, atunci când vă cuprinde îngrijorarea luati-va câteva minute pentru a vă calma prin meditaţie, ascultati muzica, sau respiraţi profund.
3. Odată ce sunteţi într-o stare mai relaxată, încercaţi să examinați dacă  gândurile dumneavoatră sunt productive şi vă ajută la rezolvarea problemelor . Concentrati-va ! Alegeti acele  gânduri ce vă pot fi utile în a vă ajuta să rezolvati o problemă de ordin practic. Etichetați restul ca îngrijorări.
4. Examinați cu atenție gandurile. Adresaţi-vă întrebări cum ar fi:
Ce probabilitatea există ca gândul meu să fie adevărat?
Care este probabilitatea ca lucrul de care  mă tem să se întâmple de fapt?
Îmi este acest gând de ajutor?
În cazul în care aș avea un  prieten care a avut aceste griji,  ce i-aș spune să facă?
5. Dacă vă faceți griji  cu privire la  ceea ce nu se poate schimba, vă reamintesc că lupta cu ceea ce nu poate fi controlat va face doar rău.
A accepta  ceea ce nu se poate schimba este o stategie mult mai favorabilă.
E mai clar acum? 

(Camelia Dragomirescu, http://www.mentalclas.ro/)

Cum sa fim actorii principali ai propriei noastre vieti?

 
Un concept extrem de interesant in Analiza Tranzactionala este cel legat de driverele comportamentale. Uneori exageram in a actiona intr-un anume fel desi nu avem decat beneficii negative din acel comportament.
Si ca lucrurile sa nu fie foarte de neinteles, foarte specializate, va voi exemplifica :
Ati avut vreodata credinta ca persoanele care intarzie la o intalnire nu va respecta?
Vi s-a intamplat sa va straduiti mai mult crezand ca asta va lipseste pentru a avea succes?
Aveti tendinta de a face lucrurile cat mai bine cu putinta sau sa verificati de mai multe ori o lucrare inainte a o preda?
Va ganditi ca sa plangeti, sa fiti furios sau sa spuneti celor din jur ca va temeti e o slabiciune inacceptabila?
Aveti credinta ca nu trebuie sa-i suparati pe cei din jur sau ca oamenii care se inteleg bine nu se cearta niciodata ?
Daca va regasiti in descrierea de mai sus atunci aveti predominat unul din driverele :
1. Be Perfect!/ Fii perfect(a)!
2. Hurry Up!/ Grabeste-te!
3. Please People!/ Multumeste-i pe altii!
4. Be Strong!/ Fii puternic(a)!
5. Try Hard!/ Incearca din greu!

Din pacate ceea ce nu reusim sa intelegem la nivel rational este ca atunci cand aceste drivere sunt active ele ne conduc viata.
Va intebati, poate, de ce repetam aceleasi greseli fara sa ne putem opri? De ce intram mereu si mereu in acelasi conflict fara sfarsit?
Iata care ar fi, foarte pe scurt, explicatia :
Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să nu laşi lucrurile la voia întâmplării şi să iei în consideraţie cât mai multe amănunte.
Extrema acestei atitudini este aceea că: TREBUIE SĂ FACI TOTUL PERFECT
Insa nu uitaţi că oamenii NU POT FACE LUCRURILE PERFECT si noua nu ne plac oamenii perfecti.

Cel mai adesea oamnii consideră că este mult mai bine să fii în relaţii bune cu ceilalţi, să cunoşti cât mai mulţi oameni şi să-i faci pe aceştia să aibă o părere bună despre tine. Extrema acestei atitudini este aceea că: TREBUIE SĂ LE FACI PE PLAC CELORLALŢI.
Nu uitaţi că NU SE POATE SĂ LE FACI PE PLAC TUTUROR!!!!
Cu toţii ştim că puţine lucruri se pot face în viaţă fără să depui efort, iar dacă vrei să reuşeşti trebuie să munceşti, să te agiţi, să perseverezi, să depui efort, să te străduieşti cu înverşunare. Extrema acestei atitudini este aceea că TREBUIE SĂ TE STRĂDUIEŞTI ŞI MAI MULT.
Nu uitaţi că EFORTUL DEPUS NU GARANTEAZĂ REUŞITA!!!
Aproape toată lumea consideră că este mult mai bine să deţii controlul, să fii puternic, să nu depinzi de ceilalţi şi să nu ai vulnerabilităţi. Extrema acestei atitudine este aceea că
TREBUIE SĂ NU ARĂŢI NIMIC DIN CEEA CE SIMŢI
Insa EXPRIMAREA EMOŢIILOR ESTE NORMALĂ SI ABSOLUT NECESARA
Ca sa-l parafrazam pe Marin Preda: “timpul nu mai are rabdare cu noi”. Se observa ca traim într-o lume în care timpul trece parcă din ce în ce mai repede, iar pentru a te descurca este bine să fii mai dinamic şi să nu pierzi vremea.
Extrema acestei atitudini TREBUIE SĂ TE GRĂBEŞTI !!
Nu uitaţi că DACĂ VĂ GRĂBIŢI ŞI VIAŢA VA TRECE MAI REPEDE...
Ceea ce, in mod gresit, ne creează impresia că reprezintă soluţia tuturor problemelor din viata noastra ,este departe de a fi o solutie reala . Acest mod de a actiona ne-a fost indus de educatia primita. De câte ori nu ati auzit de la cei din jurul vostru  spunându-va că lumea sau lucrurile ar merge mult mai bine dacă:
• Oamenii ar reflecta mai mult – mesajul FII PERFECT!
• Oamenii ar fi mai amabili – mesajul MULTUMESTE-I PE ALTII !
• Oamenilor nu le-ar fi lene să facă un mic efort – mesajul STRADUIESTE-TE DIN GREU!
• Oamenii nu s-ar lăsa în voia impulsurilor – mesajul  FII PUTERNIC!
• Oamenii nu ar pierde atât de mult timp – mesajul  GRABESTE-TE !
Am scris acest articol astazi, de ziua mea de nastere, pentru ca tocmai am constat de curand ca am reusit sa ”stapanesc” driverul meu dominat si va asigur e asa de placut sa nu ai credinte tampite care sa-ti domine existenta……
(Camelia Dragomirescu, http://www.mentalclas.ro/)

Poti să-ţi iei BMW ultimul tip din meseria de psihoterapeut?

Când am decis să fac un cabinet de psihologie mi-am consultat membrii familiei si le-am comunicat dorința mea de a mă sprijini în acest demers. Cea mai utilă discuție am avut-o cu fiul meu-pe atunci în vârstă de 15 ani:

-  Asta înseamnă că tu faci o afacere?

-  Da, am răspuns mirată fiindcă  până atunci nu mă gândisem la asta ca la o afacere.

-  Și vei câstiga bani cât să ne luăm un BMW ultimul tip?

-  Nu ! Nici vorbă!

-  Atunci e o afacere nașpa- a concluzionat el și s-a retras din întâlnirea noastră de familie vizibil dezamagit.

Au trecut ceva ani de atunci si m-am gândit îndelung la discuția noastră . Pot spune cu certitudine că psihoterapia este o afacere însă sunt lucruri care o împiedică să fie foarte profitabilă.

Printre factorii care  îi împiedică pe psihoterapeuţii din secolul 21 să  prospere am putea enumera:

Economia: deoarece piaţa de valori a căzut în 2008 , urmată de o recesiune care a afectat lumea întreagă (mai puțin China) , multi oameni au fost reticenti în a cheltui banii pe alte lucruri decât necesităţi. Acest lucru  a făcut foarte dificilă practica  privată în domeniul sănătății  care se bazează pe plăţile taxa-pentru-servicii  și care are o influență  semnificativă pentru o parte a veniturilor lor.

Ajutor şi consiliere gratuită: în ultimul deceniu se ofera gratuit o mulțime de informații non-profesionale (şi chiar unele profesionale) – există surse infinite de informaţii pe Internet, precum şi talk show-uri la TV şi radio, cum ar fi emisiunea  Dr. Cristian Andrei , Oprah,  Super Nanny etc.  Mulţi consumatori nu-şi dau seama că aceste personalităţi de radio şi TV nu  sunt furnizori de  psihoterapie pe aer.

Nasterea Industriei numita Coaching: Sunt ceteva sute de profesii   si  diferite tipuri de muncă  iar coaching-ul ar trebui sa se adreseze fiecarei categorii in parte. Cei ce se ocupa si conduc industria de coaching recunosc că există o mare cantitate de informatie pe care o au din activitatea psihoterapeuţilor . Din acest motiv in România oamenii care bat la ușa mea așteaptă sa-și rezolve problema în maximum trei ședințe. Mulți așa-ziși terapeuți  sunt de fapt  coach și asta îngreunează implementarea pe piața din România a profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale.

Utilizarea tot mai largă de medicamente în loc de psihoterapie pentru a face faţă problemelor de sănătate mintală: În 2003, peste 46 milioane de retete pentru antidepresive au fost scrise doar în SUA, înregistrându-se  vânzări de peste 14 miliarde dolari. Peste 2 / 3 din aceste rețete  au fost scrise de medici  care  nu sunt psihiatrii .

În mod evident, nu numai americanii au o preferinta mare pentru ruta aparent rapidă şi uşoară  de rezolvare a problemelor de sănătatea mintală, în ciuda rezultatelor cercetărilor care sugerează că psihoterapiea joacă  un rol major în a face cu succes multe boli mentale.

Activez de aproape doi ani in programul STOP FUMAT in care până anul acesta consilierea psihologică a fost gratuită. Deși dependența de nicotină este în proporție de peste 75% de natură psihologică , cei ce se adresau pentru renunțarea la fumat solicitau cu insistență DOAR MEDICAMENTE!!!

Ascensiunea terapiilor alternative: Oricine altcineva poate să rezolve problema rapid este de preferat . Așa se face că oamenii se adresează cu precădere diverselor terapii alternative pentru a face faţă cu probleme de sănătate mintală : yoga, biserica, ghicitoarea , diverse suplimente alimentare şi plante aromatice. Pentru mulţi dintre aceşti oameni, psihoterapia este vazută ca metodă de ignorat , de alezat, ignorând legătura corp-minte şi este puţin probabil să ducă la schimbări permanente în funcţionarea optimă.

Concluzie? Este mai greu decât oricând să ai succes ca  psihoterapeut. Există mai multe servicii concurente pentru o bază de populaţie  redusă, iar majoritatea dintre noi au formare puţin sau deloc formală în modul în care să înceapă, să dezvolte sau să crească pentru a rula o afacere. Asta e realitatea nefericită cu care se confruntă  mulți psihoterapeuţi astăzi.
Izolarea este comună printre terapeuti si se poate dovedi mortală pentru a practica noastră.

Avem destule piedici în a ne exercita profesia  așadar , ce ați zice stimați colegi dacă am încerca să facem o uniune cu adevărat profitabilă pentru noi?

Camelia Dragomirescu