Informatii noi workshop

Workshopul internaţional din18-19 septembrie Bucureşti, cu tema:
Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului,

creditat de Colegiul Psihologilor este acum recunoscut şi creditat şi de Ordinul Asistentelor medicale.

Locaţia: Univ. “T. Maiorescu” - Fac. de Psihologie
Calea Văcăreşti nr. 187 sector 4

Detalii: apasc.comunicare@gmail.com, office.apasc@gmail.com

Workshop international

Despre Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului  Obiectivul fundamental al acestui workshop îl constituie reunirea unor specialişti, a unor practicieni de valoare în domeniu, în vederea abordării unei teme pe cât de actuale pe atât de controversate: STRESUL. Organizat sub forma unor ateliere de discuţii sau de lucru pe secţiuni,  workshopul va permite schimbul de informaţii între participanţi, identificarea provocărilor actuale din domeniul psihologiei, medicinei, resurselor umane în ceea ce priveşte factorii de risc, simptomatologia, prevenţia şi intervenţia specifice stresului. Această manifestare reprezintă un prim pas în şirul acţiunilor pe care întenţionează să le desfăşoare Asociaţia de Psihologie Aplicată şi Ştiinţe Conexe “No Stress Center” în vederea sprijinirii eforturilor de prevenţie şi management al stresului la nivel individual şi organizaţional. INVITAŢI DIN ROMÂNIA: MODERATORI PE SECŢIUNI Prof.univ.dr. Mihai Aniţei                                                                                        Prof.univ.dr. Mihaela Minulescu Prof.univ.dr. Ruxandra Răşcanu Prof.univ.dr. Ion Radu Tomşa Psih. pr. Daniela Hiera Psih. pr. dr. Constantin Edmond Cracsner Psih. pr. Steluţa Trăscaian Psih. pr. dr. Adrian Ţanacli Psih. pr. dr. Cătălin Gherasim Psih. pr. dr. Ion Duvac Psih. dr. Csaba Kiss Psih. pr. Mihai Serban Psih. pr. dr. Corina Mihaela Zaharia Psih. dr. Valentin Dinu INVITAŢI INTERNAŢIONALI: Prof. dr. Diana Stefani – medic specialist in medicina alopata,  specialist in medicina integrativa si terapii alternative, Trainer NLP acreditat international Prof. dr. L.J.Hunyady – inginer cu brevete de inventii in echipamente  medicale in SUA, specialist in medicina integrativa, Trainer NLP acreditat international ÎNSCRIERE: Workshopul se va organiza pe următoarele secţiuni şi ateliere: 1. PSIHOLOGIA CLINICĂ             Atelier 1 -  Interventia prin intermediul lazii cu nisip-   Prof. univ. dr.Mihaela Minulescu             Atelier. 2 - Intervenţia clinică specifică stresului acut,  traumatic şi posttraumatic – Prof. univ. dr. Ruxandra Răşcanu Atelier. 3 - Stresul şi comportamentul adictiv–tehnici  de intervenţie clinică - Psih. pr. Mihai Şerban Atelier. 4 - Managementul stresului şi intervenţia în criză -  Psih. pr.Cătălin Gherasim Atelier. 17 –  Este tabagismul un raspuns la stres?   psih. Camelia Dragomirescu si psih.pr.dr. Corina Zaharia 2. PSIHOLOGIA MUNCII ŞI INDUSTRIAL -ORGANIZAŢIONALĂ              Atelier 5 - Abordarea şi intervenţia specifică în stresul ocupaţional -  Prof. univ. dr. Mihai Aniţei Atelier. 6 - Diagnoza organizaţională în evaluarea stresului  în companiile multinaţionale – Psih. pr. Daniela Hiera şi  Psih. pr. Corina Zaharia Atelier 13 -  Exprimarea adecvată a emoţiilor ca modalitate de combatere  a stresului cotidian – Psih. dr. Valentin Dinu 3. PSIHOLOGIA TRANSPORTURILOR              Atelier. 7 - Managementul stresului în psihologia rutieră –  Psih. pr. Adrian Ţanacli şi Psih. pr.. Steluţa Trăscăianu 4. PSIHOLOGIE APLICATĂ ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE Atelier. 8 - Managementul stresului şi mecanismele de copping -  Psih. pr. Constantin Cracsner Atelier. 9 - Managementul stresului în incidentele critice –  Psih. pr. Ion Duvac             Atelier. 10 - Comportamentul simulat şi gestionarea stresului specific –  Psih. pr. Csaba Kiss             5. ECOPSIHOLOGIE Atelier. 11 -  Ecopsihologia – prof.univ.dr. Ioan Radu Tomşa 6. PSIHOLOGIE EDUCAŢIONALĂ             Atelier. 19. Efectele stresului asupra educaţiei  pot avea o rezolvare prin creativitate?          Conf.univ. Mihaela Roco 7. ŞTIINŢE MEDICALE          Atelier 18. – Inteligenţa materiei şi stresul -  Prof.univ.dr. Dumitru Constantin Duncan                  Atelier. 14 – Intervenţia psihiatrică e necesară în abordarea stresului ? -   Dr. Cristian Andrei           Atelier. 15 – Rolul psihiatrului în echipa de evaluare a stresului  -  Dr. Radu Eugen Ionescu Mihăiţă Atelier. 16 – Stresul si bolile psihosomatice –   Psih. clinician Daniela Dumitrescu 8. ŞTIINŢE CONEXE             Atelier. 12 – Relaţia cu ştiinţele medicale  - dr. Hadrian Vaida             Fiecare atelier este creditat de Colegiul Psihologilor separat, cu câte 10 credite.  De asemenea workshopul este recunoscut de Ordinul Asistenţilor  şi în curs de creditare de către Colegiul Medicilor. Persoanele care doresc să participe la workshop pot opta pentru una sau maxim două ateliere pentru care vor primi diplome în specialitatea workshopului la care se înscriu şi sunt prezenţi efectiv. În limita locurilor disponibile pot participa şi la alte ateliere ca auditori însă fără a primi diplome şi credite. Înscrierea la workshop se face pe baza completării talonului de participare individuală sau pentru grup şi a trimiterii lui împreună cu dovada achitării taxei de participare pe una din adresele de  e-mail menţionate în talon.  TAXA DE PARTICIPARE Taxa se achită în contul: Alpha Bank RO 96 BUCU 1201 2107 5907 2RON,   Agenţia Brâncoveanu cu menţiunea „taxă participare”  Înscrieri în perioada  21 august – 10 septembrie 2010:   1 PARTICIPANT O SECTIUNE 2 SECTIUNI MEMBRU APASC 200 ron 300 ron NEMEMBRU APASC 300 ron 450 ron STUDENT 200 ron 300 ron     *Pentru un număr de minim 5 persoane care se înscriu în acelaşi timp la workshop  şi menţionează acest lucru pe talonul de participare pentru grup,  se va aplica o reducere de 10% din costul pentru fiecare persoană. Taxa achitată conform tabelelor de mai sus şi talonului de participare include,  pe lângă participarea la una sau două din secţiuni (în funcţie de opţiunea fiecăruia) şi: * participarea gratuită la secţiunea   Gestionarea stresului prin tehnici şi instrumente NLP  prezentată şi moderată de Diana Stefani şi LJ.Hunyady *diploma de participare cu creditele aferente * mapa workshopului * 4 coffee break-uri Reţinerea locurilor se face în ordinea trimiterii talonului  şi dovezii plăţii prin fax, scanare, prezentare ordin de plată sau numerar la punctul de lucru al Asociaţiei  sau pe adresa de e-mail office.apasc@gmail.com Participanţii la workshop vor obţine diploma de participare  cu credite în specialitatea  workshopului la care sunt prezenti efectiv.   Locaţia se va anunţa ulterior. IMPORTANT! În cadrul Workshopului Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului   va fi lansat primul număr al culegerii de lucrări   CERCETARE ŞI INTERVENŢIE ÎN PSIHOLOGIE.             Psihologii interesaţi să publice lucrările şi studiile realizate pot face acest lucru  trimiţând lucrările în format electronic pe adresa de e-mail office.apasc@gmail.com    conform instrucţiunilor prezentate pe site-ul www.apa.3010.com COMITETUL DE ORGANIZARE: Psih. Pr. Corina Mihaela Zaharia Tel: 0746119700  si   0723174890 Lect. Univ. Cristian Pomohaci Tel:0731178189 Email: cristian@informaticaro2000.net Psih. Ciobanu Oana Tel: 0742759924  e-mail: oana_daria_ciobanu@yahoo.com Ec.Elena Bulugea Tel: 0723591500  e-mail : sandaelenus@yahoo.com Psih. Mihaela Vlădan                                                          Tel: 0723345880 e-mail:mihaela_vladan@yahoo.com PERSOANĂ DE CONTACT: Psih. Adrian Zaharia tel: 0747.134.398   fax:0213175714 email: office.apasc@gmail.com Sorina Dascălu apasc.comunicare@gmail.com  Taxa pentru publicarea lucrării este de 50 RON. În cuantumul acestei taxe autorul va beneficia şi de un exemplar al volumului. Participanţii la Workshopul Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului care nu vor să publice lucrări însă vor să cumpere volumul vor achita aceeaşi taxă de 50 RON. Suma poate fi depusă, până la data de 01.09.2010 direct la casieria băncii, specificând numele şi prenumele participantului în contul Alpha Bank RO 96 BUCU 1201 2107 5907 2RON, Ag. Brâncoveanu cu menţiunea „taxă volum”. Pentru informaţii suplimentare accesaţi site-ul Asociaţiei de Psihologie şi Ştiinţe Conexe “NO STRESS CENTER”:  www.apa3010.com

De ce ţipă oamenii unii la alţii, mai ales când se ceartă?

„Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:

- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?

- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? – întrebă din nou înţeleptul.

- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.

Maestrul întrebă din nou:

- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:

- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.

În final, înţeleptul concluzionă, zicând:

- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.” (Orthograffiti, 2010)

cateva cuvinte despre lipsa dialogului

Discutam, cu mai multa vreme in urma, cu un prieten din diaspora, despre caracteristicile unei persoane civilizate, contemporane noua (cum o recunosti, daca este sau nu educata in spiritul unor minime exigente). Intr-un mod cu totul intamplator, lucra si el in domeniul comunicarii. Si spunea, pe buna dreptate, ca una dintre aceste trasaturi este sa raspunda, „pe limba“ celui care intreaba, unui apel la dialog, fie acesta direct, fata catre fata, telefonic, prin corespondenta „clasica“ sau electronica, printr-o scrisoare deschisa, in presa, ori alt mijloc de transmitere a mesajului. Este civilizat sa-i arati ca esti acolo pentru el, un minut, cinci minute, o ora, o saptamana, unui om care iti cere, uneori cu insistenta, dar pastrand la randul lui limitele bunului simt si ale politetii, sa-l ajuti sa caute si sa gaseasca un raspuns. Este posibil ca dincolo de acest raspuns sa se afle o solutie la o problema de care intr-o zi sa te lovesti si tu, iar atunci cand acest lucru se va intampla, vei sti deja care este cea mai buna cale spre iesirea din impas. Cati dintre noi suntem, in acest sens, persoane civilizate? Si cati dintre noi isi doresc, de fapt, sa se respecte, respectandu- i si pe cei din jur, tinand seama de aceste principii, mai ales daca nu exista niste norme stricte care sa le reglementeze comportamentul in societate? De ce sa ne straduim sa evitam blocajele de comunicare cand este mai simplu sa pozam in „nonconformisti“ sau in „persoane ocupate“ (ambele ipostaze sunt in mare voga)? Si, atunci, „tacem“, cu indiferenta - fata de ceilalti, dar, de fapt, fata de noi insine. Uneori mimam superioritatea, poate condescendenta, ca, adica, nu stiu altii cit de inalt elitar si ziditor este acest refuz de a folosi „instrumentele“ comune de limbaj... Nu o spun oare (si de ce n-or fi transmitand-o fara vorbe?) si majoritatea maestrilor diferitelor curente mistice?
Sa „taci“ numai pentru a te ruga sau a-ti asculta cu atentie inima. Daca nu mai bate cu putere, inseamna ca nu este nimic semnificativ in „tacerea“ ta, ca esti prada unei iluzii (nu indraznesc sa zic sau unei prostii, dar iata ca am zis-o), iar adevarul e departe de tine. Adevarul ca, daca ai ales sa traiesti printre semenii tai, ai si tu nevoie de ei chiar daca nu exact in acelasi timp si in aceeasi situatie in care ei au nevoie de tine... Si ar fi minunat daca ai avea de-a face cu persoane care nu neaparat te iubesc, ci sunt cel putin civilizate.
(Sorina Dascalu, editorial Graphic Arts & Media Business Review, 2006)

 

Poti să-ţi iei BMW ultimul tip din meseria de psihoterapeut?

Când am decis să fac un cabinet de psihologie mi-am consultat membrii familiei si le-am comunicat dorința mea de a mă sprijini în acest demers. Cea mai utilă discuție am avut-o cu fiul meu-pe atunci în vârstă de 15 ani:

-  Asta înseamnă că tu faci o afacere?

-  Da, am răspuns mirată fiindcă  până atunci nu mă gândisem la asta ca la o afacere.

-  Și vei câstiga bani cât să ne luăm un BMW ultimul tip?

-  Nu ! Nici vorbă!

-  Atunci e o afacere nașpa- a concluzionat el și s-a retras din întâlnirea noastră de familie vizibil dezamagit.

Au trecut ceva ani de atunci si m-am gândit îndelung la discuția noastră . Pot spune cu certitudine că psihoterapia este o afacere însă sunt lucruri care o împiedică să fie foarte profitabilă.

Printre factorii care  îi împiedică pe psihoterapeuţii din secolul 21 să  prospere am putea enumera:

Economia: deoarece piaţa de valori a căzut în 2008 , urmată de o recesiune care a afectat lumea întreagă (mai puțin China) , multi oameni au fost reticenti în a cheltui banii pe alte lucruri decât necesităţi. Acest lucru  a făcut foarte dificilă practica  privată în domeniul sănătății  care se bazează pe plăţile taxa-pentru-servicii  și care are o influență  semnificativă pentru o parte a veniturilor lor.

Ajutor şi consiliere gratuită: în ultimul deceniu se ofera gratuit o mulțime de informații non-profesionale (şi chiar unele profesionale) – există surse infinite de informaţii pe Internet, precum şi talk show-uri la TV şi radio, cum ar fi emisiunea  Dr. Cristian Andrei , Oprah,  Super Nanny etc.  Mulţi consumatori nu-şi dau seama că aceste personalităţi de radio şi TV nu  sunt furnizori de  psihoterapie pe aer.

Nasterea Industriei numita Coaching: Sunt ceteva sute de profesii   si  diferite tipuri de muncă  iar coaching-ul ar trebui sa se adreseze fiecarei categorii in parte. Cei ce se ocupa si conduc industria de coaching recunosc că există o mare cantitate de informatie pe care o au din activitatea psihoterapeuţilor . Din acest motiv in România oamenii care bat la ușa mea așteaptă sa-și rezolve problema în maximum trei ședințe. Mulți așa-ziși terapeuți  sunt de fapt  coach și asta îngreunează implementarea pe piața din România a profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale.

Utilizarea tot mai largă de medicamente în loc de psihoterapie pentru a face faţă problemelor de sănătate mintală: În 2003, peste 46 milioane de retete pentru antidepresive au fost scrise doar în SUA, înregistrându-se  vânzări de peste 14 miliarde dolari. Peste 2 / 3 din aceste rețete  au fost scrise de medici  care  nu sunt psihiatrii .

În mod evident, nu numai americanii au o preferinta mare pentru ruta aparent rapidă şi uşoară  de rezolvare a problemelor de sănătatea mintală, în ciuda rezultatelor cercetărilor care sugerează că psihoterapiea joacă  un rol major în a face cu succes multe boli mentale.

Activez de aproape doi ani in programul STOP FUMAT in care până anul acesta consilierea psihologică a fost gratuită. Deși dependența de nicotină este în proporție de peste 75% de natură psihologică , cei ce se adresau pentru renunțarea la fumat solicitau cu insistență DOAR MEDICAMENTE!!!

Ascensiunea terapiilor alternative: Oricine altcineva poate să rezolve problema rapid este de preferat . Așa se face că oamenii se adresează cu precădere diverselor terapii alternative pentru a face faţă cu probleme de sănătate mintală : yoga, biserica, ghicitoarea , diverse suplimente alimentare şi plante aromatice. Pentru mulţi dintre aceşti oameni, psihoterapia este vazută ca metodă de ignorat , de alezat, ignorând legătura corp-minte şi este puţin probabil să ducă la schimbări permanente în funcţionarea optimă.

Concluzie? Este mai greu decât oricând să ai succes ca  psihoterapeut. Există mai multe servicii concurente pentru o bază de populaţie  redusă, iar majoritatea dintre noi au formare puţin sau deloc formală în modul în care să înceapă, să dezvolte sau să crească pentru a rula o afacere. Asta e realitatea nefericită cu care se confruntă  mulți psihoterapeuţi astăzi.
Izolarea este comună printre terapeuti si se poate dovedi mortală pentru a practica noastră.

Avem destule piedici în a ne exercita profesia  așadar , ce ați zice stimați colegi dacă am încerca să facem o uniune cu adevărat profitabilă pentru noi?

Camelia Dragomirescu

 

septembrie

… din nou în faţa monitorului, din nou cuvintele ies de pe taste, ca şi cum aş ploua propoziţii, şi propoziţiile devin fraze, iar frazele se poticnesc într-un punct.
A venit toamna şi dintr-o dată încep să simt oboseala, oboseala pe care nici o cafea şi nici un somn din lume nu ar putea să o stingă.
M-aş ascunde într-un parc, plimbându-mă printre frunze, covor de frunze, foşnetul prafului aşezându-se pe pantofii mei.
Să mă aşez pe o bancă, să mă uit la lac şi lacul să se uite spre cer şi cerul să-şi închidă ochii încet spre noapte. Iar când felinarele se aprind în parc, să ies din parc şi trotuarul să fie ud ca după o ploaie de gânduri. (Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)

Puterea de a dărui

Nu dăruieşti decât prea puţin atunci când dai din ceea ce-ţi aparţine, adică din ceva exterior ţie, din ceea ce ai. Numai când dăruieşti din tine însuţi, din ceea ce eşti, doar atunci dai cu adevărat. Pentru dăruirea autentică nu este un timp anume, în orice caz, nu trebuie să-ţi „faci timp“ – căci aceasta este o virtute supratemporală: nici nu contează dacă durează, în timpul fizic, o clipă sau toată viaţa. Altfel spus, sunt momente prin care accezi la veşnicie, sunt vieţi întregi ce „trec“ ca o secundă... Sunt oameni care dau puţin din bogăţia lor, în scopul recunoaşterii publice a dărniciei: ambiţia nemărturisită le micşorează şi mai mult darul – până la a nu mai avea nici o însemnătate. Alţii, tocmai având puţin, dau totul. Crezând în viaţă, în iubire, dăruiesc cu bucurie şi se simt recompensaţi prin însuşi actul dăruirii. Sunt persoane care le împărtăşesc celorlalţi durerea lor: e tot un dar, înzecit când îi întâlnesc pe aceia care nu pot nici să plângă. Unii dăruiesc şi se dăruiesc cu atâta naturaleţe de parcă au fost creaţi special pentru a descoperi lumii mărinimia fundamentală, generozitatea divină. Ei nu se bucură, nu se întristează, nu sunt înciudaţi: nu pot trăi decât în acest mod. A găsi pe cei ce au nevoie, pe cei care să primească darul, e rostul căii lor. În fine, nimeni nu are dreptul a hotărî să dăruiască numai acelora care merită. Căci toţi am primit viaţa, iar dacă mai presus de noi ni s-a dăruit ceva de nepreţuit, cum am putea noi să ştim măsura a ceva infinit de mărunt ca darurile noastre? Nu există orgoliu mai mare decât a-i dori pe alţii umiliţi. Prin noi se dăruieşte, iar dacă se întâmplă această minune, binefăcătorii nu suntem noi. În privinţa recunoştinţei, nu dăruieşti cu adevărat decât dacă o faci liber, iar libertatea ţi-o păstrezi numai dacă nu aştepţi nimic în schimb. În fond, ai primit încă de la început mirificul dar: puterea de a dărui... (Sorina Dascălu, Theia, 2001)