Comentariu la comentarii

Am rugamintea sa postati aici mesajele, intrebarile si propunerile voastre cu referire la asociatie, membrii acesteia, echipa consiliului director sau invitatii nostri la activitatile desfasurate. Exista, pentru acest lucru, rubrica de comentarii la orice postare sau, daca nu gasiti subiectul care sa aiba legatura directa cu mesajul vostru, il scrieti oriunde si un moderator il va transfera acolo unde are sens sa fie gasit de vizitatorii blogului.
Va pot face promisiunea ca toate comentariile vor fi publicate si ca va vom raspunde la toate intrebarile.
Am primit un PM in care sunt intrebata daca toti invitatii nostri la workshopurile organizate de noi (sau a caror gazda suntem) fac parte din asociatie si daca APASC le impartaseste intru totul conceptiile stiintifice (psihologice, sociologice etc.) sau filosofice.
Nu, nu toti invitatii si colaboratorii nostri fac parte din APASC. Si: fiecare specialist, fie ca este membru al asociatiei, fie ca nu este membru APASC, isi asuma integral raspunderea pentru pozitia sa stiintifica, ideile si argumentele promovate. APASC nu este o "orientare", o "scoala", un "curent", ci o organizatie profesionala in care coexista opinii si raportari diferite, uneori chiar contradictorii, polemice, dar pe care ne straduim sa le facem sa comunice in beneficiul tuturor.
(Sorina Dascalu, apasc.comunicare@gmail.com)

Stresul emoţional în contextul meta-medicinei

Eşti pregătit să...?

Îţi accelerezi dezvoltarea personală?
Integrezi şi să îţi îmbogăţeşti abordările curente asupra sănătăţii?
Descoperi problemele profunde ale clienţilor repede şi acurat?
Îţi îmbunătăţeşti sănătatea printr-o conştientizare de ultimă oră minte-corp-mediu şi emoţii?

Descoperă META-Medicina - o inovaţie în materie de sănătate integrativă şi dezvoltare personală!

Ia parte la cele mai recente seminarii ale noastre de Noua paradigmă a sănătăţii personale în contextul Meta-Medicinei® care vor avea loc chiar la sediul APASC!
Dacă ai mai participat la vreun eveniment de-al nostru şi ţi-a plăcut sau l-ai găsit util, recomandă acest anunţ şi prietenilor, familiei, colegilor sau clienţilor! Seminarul introductiv de META-Medicină

Cui se adresează?
Eşti interesat de sănătate, stare generală de bine şi dezvoltare personală? Atunci seminarul este perfect pentru tine!

În ultimii doi ani, noi am prezentat meta-Medicina la sute de oameni printre care:

• Persoane preocupate de sănătate care caută să-şi îmbunătăţească propria stare fizică şi nivelurile energetice sau să-şi ajute familia şi prietenii;
• Terapeuţi precum practicieni EFT, terapeuţi holistici, practicieni Reiki, consilieri, acupuncturişti, homeopaţi, maseuri sau nutriţionişti;
• Experţi în sănătate precum medici, psihologi sau psihoterapeuţi;
• Experţi în dezvoltare personală precum traineri, life coaches şi practicieni NLP;
• Preofesionişti în fitness precum traineri personali, instructori de fitness sau profesori de Yoga;
• Profesori, specialişti în educaţie, lucru cu tineri sau cu persoane cu adicţii;
• Indivizi aflaţi în proces de dezvoltare personală ce caută sa exploreze şi să capete putere printr-o cunoaştere de ultimă oră.

Ce vei obţine în urma seminarului introductiv de Noua paradigmă a sănătăţii personale în contextul Meta-Medicinei®?
Vei avea oportunitatea să:

• Iei parte gratuit la prima sesiune de 4 ore a cursului: de ce e nevoie de o nouă paradigmă, dincolo de abordările moderne, complementare şi alternative asupra sănătăţii?
• Descoperi exact cum şi de ce stress-ul generează diverse probleme de sănătate;
• Întrebi despre propriile tale probleme de sănătate şi să afli cauza lor primară;
• Capeţi abilităţi în utilizarea diagnosticării pe baza META-Medicinei;
• Afli de ce există fluctuaţii în nivelurile noastre de energie din corp;
• Câştigi indicii simple despre faza în care te afli în ciclul de vindecare;
• Înveţi cauzele emoţionale ale problemelor de sănătate precum eczeme, dureri cervicale, boli cardio-vasculare, respiratorii, cancer, acnee, dureri de cap, de spate etc.
• Te conectezi cu participanţi care se află pe aceeaşi lungime de undă şi ne urmezi pe parcursul celorlate zile de seminar, unde îţi vom prezenta designul tău uman - şi multe altele!

Cine sunt Trainerii?

Dr. Diana Stefani şi L.J. Hunyady sunt fondatorii Life Key Institute Inc., institut de educaţie în domeniul ştiinţelor vieţii şi comunicaţiei umane, cu sediul în Las Vegas, statul Nevada, S.U.A., care oferă cursuri şi consultanţă în sănătate, afaceri, relaţii interumane şi performanţă la nivel personal şi în mediul organizaţional (business şi non-profit), coaching (executiv, strategic, sportiv, personal) şi alte domenii în care metodele standard nu oferă rezultatele scontate. Ei sunt o echipă dinamică, vorbesc mai multe limbi în care şi predau cunoştinţele de transfomare evolutivă, ajutându-şi studenţii sa dobândească excelenţa.

Acest seminar introductiv este plăcut şi transformaţional, îmbinând ultimele informaţii din îngrijirea medicală integrată cu experienţă, demonstraţii, discuţii şi socializare!

Detalii
Data	12, 13, 14 noiembrie 2010 - Bucureşti, sediul APASC
	03, 04, 05 decembrie 2010 - Bucureşti, sediul APASC

Profită de oferta toamnei 2010! Avem un preţ promoţional pentru grupuri de cel puţin 3 persoane!

Ofertă
Preţ întreg:	185 Euro - 800 RON	Cu plata la intrare
Cu reducere:	145 Euro - 625 RON	Dacă se plăteşte înainte de începerea seminarului
Pentru studenți:	100 Euro - 425 RON	Valabil şi pentru participanți în grupuri de 3 +

Plata în avans 48 ore înainte de începerea cursului la Raiffeisen Bank – RO82RZBR0000060012111695 și dovada plății prezentată la intrare.http://apasc.ro/news/news211010.html
Sumele de mai sus nu includ TVA.

Pentru informații suplimentare și înscrieri trimiteți email la office@nlpedgenow.com sau telefonaţi la 0745-384-999.
www.nlpedgenow.com

Vă aşteptăm!

Dependentul de muncă

  Anxietatea sau stresul - ori o combinatie din cele doua – ambele pot conduce la dependenta de muncă. Întâi să vedem cum poate anxietatea să conducă la dependenta de muncă.

Cum îngrijorarea si dependenta de muncă sunt interconectate

O primă componentă a anxietatii este îngrijorarea. Dacă sunteti predispusi la a va face griji, va puteti imagina cu usurintă multe probleme care pot apărea si vă pot opri să munciti asa mult.

Vi se poate face frică de faptul că dacă nu o să munciti mai mult o să vă pierdeti serviciul, nu o să câstigati suficient de multi bani, si o să vă confruntati cu o situatie socială si familială grea, nu o să vă faceti munca asa cum trebuie, o să vă simtiti stânjeniti în fata colegilor, sau nu o să fiti promovati.

O concluzie logică a acestor îngrijorări, asupra acestor consecinte dezastruoase, pare a fi să munciti mai din greu si mai mult. Asa se poate ajunge de la îngrijorare la dependentă de muncă. 

Perfectionismul vă încetineste

Alta cale prin care anxietatea poate conduce la dependenta de muncă este prin perfectionism. Atunci când oamenii sunt perfectionisti, ei au sentimentul că niciodată lucrurile nu sunt îndeajuns de bine făcute. Comportamentul rezultat este acela că muncesc si iar muncesc până când li se pare că lucrurile sunt aproape de perfectiune. Dacă o să munciti până când simtiti că lucrurile sunt aproape perfecte, atunci cu sigurantă că o să munciti mai mult. Este un vis irealizabil: ca perfectionist o să simtiti că toată munca asiduă a dumneavoastră nu este îndeajuns făcându-vă să munciti si mai mult, mai asiduu. Asa cum stiti, probabil, munca mai multă si mai asiduă nu înseamnă neapărat si mai bună sau mai eficientă.

Sunteti un perfectionist ?

Una este să admiti că esti un perfectionist iar alta este să-ti dai seama cât de problematic este perfectionismul. Am avut o clientă care putea să jure că tendinta ei de a face totul cât mai bine îi era de ajutor. A fost recuperată în cele din urmă, dar mai întâi a trebuit să depăşească unele credinţe cheie. Am să vă spun pe scurt povestea ei – iar dumneavoastră o să-mi spuneti dacă vă recunoasteti aici.

Povestea Ralucăi: Identifică perfectionismul drept o slabiciune

Raluca stia dintotdeauna că este o perfectionistă. De fapt o considera o mare calitate în sinea ei. Ceilalti au contribuit în mare măsura la aceasta. Profesorii îi spuneau că este cea mai bună elevă pe care au avut-o, iar parintii povesteau mândri altora despre cât de bine stie fiica lor să facă lucrurile. Atunci când a devenit studentă, a fost foarte suparată când a obtinut 90 de puncte din 100 la un test; s-a uitat peste lucrare pentru a fi sigură că a folosit cuvintele potrivite si că a dat raspunsurile corect. Această tendintă a însotit-o mai târziu si în carieră în marketing. Astfel: Raluca a lucrat la unele dintre cele mai bune proiecte ale companiei, în mod frecvent îi depăsea pe ceilalti colegi, frustrându-i. De-a lungul trainingului, Raluca a învătat cum perfectionismul este cea mai mare calitate dar si cel mai mare defect al ei. ”Este amuzant - mi-a spus ea – cum acelasi lucru ce te ajuta mult, poate să-ti facă la fel de mult rău “. A fost foarte dificil pentru ea să mai renunte la perfectionism, astfel încât în final a constatat că este capabilă în cele din urmă să lucreze mai repede si chiar – spre surpriza ei – mai eficient decât a facut-o vreodată înainte.

Afirmatii perfectioniste

Foarte multi oameni îsi dau seama cât de perfectionisti sunt. Altii, nu o fac.Combinat, poti fi constient de perfectionismul tău în unele aspecte, iar în altele, nu. Completati urmatorul scurt chestionar ce vă va arăta cât de perfectionist sunteti în general. Notati fiecare dintre afirmatii cu note de la 1 la 5. (1- însemnând că nu vi se potriveste întotdeauna, 2 - este câteodată adevărat, 3- întrucâtva adevărat, 4- foarte adevărat si 5- întotdeauna adevărat0.

1. Cer întotdeauna foarte mult de la mine ___

2. Am întotdeauna sentimentul că un lucru trebuie bine facut __

3. Ceilalti îmi spun că am standarde prea ridicate __

4. Mă simt iritat atunci când lucrurile nu sunt puse în ordine __

5. Sunt foarte atent să nu fac greseli __

6. Mă îndoiesc frecvent că am facut un lucru cum trebuie __

7. De multe ori depasesc termenele la serviciu pentru că nu am terminat până când nu este facut totul cum trebuie __

8. De regula îmi verific de câteva ori munca. ___

9. Câtiva dintre colegi mi-au spus – sau au lasat să se înteleagă – că trebuie să las standardele mai jos __

10. S-a intamplat că am intârziat lucrul echipei deoarece am vrut să mă asigur că nu există greseli __

11. Este foarte probabil ca standardele mele de performantă în muncă să fie simtitor mai mari decât ale multor altora __

12. Seful sau un coleg mi-a spus ca am tendinta să fiu inflexibil în ceea ce priveste felul în care este făcută munca __

13. Sunt foarte exigent cu mine dacă nu excelez în munca mea __

14. Cred că voi fi dat afară sau retrogradat dacă munca mea nu este făcută perfect __

15. Intâmpin dificultati în a delega sarcinile de serviciu deoarece îmi este teamă că munca nu va fi făcută la fel de bine cum ar fi făcută de către mine __

Răspunsul si interpretarea chestionarului

Dacă ati răspuns de mai multe ori cu note de 4 sau 5, sau dacă aveti un scor mai mare de 55 – atunci probabil că dati dovadă de un perfectionism ridicat. Aceasta înseamnă că cel mai probabil aveti mai multe cuvinte cheie ce este posibil să includă:

- Sentimentul că trebuie să faceti totul cum trebuie

- Standarde severe atât pentru dumneavoastră cât si pentru ceilalti

- O viziune nerealistă asupra consecintelor negative pe care le poate avea un lucru care nu este  perfect    

- Ghiduri si reguli severe asupra a cum trebuie sa fie un lucru terminat

Aveti o mare nevoie de ordine si organizare în munca dumneavoastră si o lipsă de tolerantă fată de dezordine si de activitati dezorganizate.

Cauze sau întelesuri ale perfectionismului

Perfectionismul poate fi legătura pentru – sau poate conduce la – probleme  mai semnificative decât nevoia de a acumula. Dacă în comportamentul dumneavoastră de perfectionist se atinge un nivel compulsiv sau vă gasiti frecvent în situatia de a fi presat, mânios sau anxios, este o idee bună de a cauta să vi se facă o evaluare profesionistă. De asemenea, dacă perfectionismul este doar unul dintre aspectele vesnicelor îngrijorări si frici excesive despre ceea ce gândesc altii, atunci puteti să suferiti de o anxietate generalizată sau chiar de o anxietate socială. Trebuie să cereti ajutorul unui psihiatru sau al unui psiholog specializat în probleme de anxietate. Acesta poate sesiza lucruri mai serioase în spatele tendintei dumneavoastră de a face lucrurile perfect.

De ce trebuie să fiu perfect?

Perfectionismul poate fi o tratare personală a situatiilor, ce poate reveni în diferite perioade de timp; de obicei este legată de o mare nevoie de realizare. Atunci când o să deveniti atent la cum perfectionismul vă afectează munca, dacă sunteti perfectionist – în anumite situatii sau altfel – este foarte probabil să vă identificati perfectionismul si în alte sfere ale vietii. Într-o excelentă lucrare “când perfectionismul nu este de ajuns“ (1998), Martin Antony identifica în cateva sfere de bază unde este cel mai probabil ca perfectionismul să apară. Acestea includ:

-          lucrările si performanta scolară: a face si reface un exercitiu iar si iar…

-          estetică si curatenie: casa dumneavoastră trebuie să arate perfect

-          comandă si organizare: hainele dumneavoastră trebuie să fie călcate si să arate într-un anumit fel

-          vorbirea: sunteti foarte atent să nu folositi cuvinte nepotrivite si evitati cacofoniile

-          scrierea: aveti nevoie de mult timp pentru a cizela forma exprimării si pentru a nu se strecura greseli

-          prezenta fizică: machiajul si coafura dumneavoastră trebuie să fie cum trebuie, iar hainele să “cadă “ perfect

-          sănătate: nu mancati decât alimente 100% organice 

Dependentul de muncă stresat

Stresul este o cauză dar si un rezultat al dependentei de muncă.

Stresul cauzat de dependenta de muncă

Atunci când vă simtiti foarte stresati este mult mai probabil să crească volumul dumneavoastră de muncă. De exemplu în situatia unor probleme financiare, v-ati putea spune că singura cale spre rezolvarea lucrurilor, singura solutie ar fi să obtineti o avansare. În consecintă, o să deveniti foarte prins în munca dumneavoastră  pentru a vă asigura promovarea. Acest tip de dependentă de muncă poate apărea ca raspuns la o stare de fapt sau la un factor stresor specific dar acest răspuns devine nesănătos atunci când vă afundati în muncă îndepărtându-vă de celelalte sfere ale vietii dumneavoastră.

Stresul este o cauză a dependentei de muncă

Asa cum am aflat deja, stresul este de multe ori rezultatul dependentei de muncă. Dificultatile de a delega sarcini pot duce la suprasolicitare si în final la coplesirea de către toate sarcinile preluate, asumate si nedelegate. O să vă surprindeti  luându-vă constant de lucru pentru acasa, în zilele libere sau de sărbatoare. Aceasta poate deveni frustrant pentru membrii familiei rezultând presiuni din partea acestora si stres. Puteti de asemenea să vă neglijati sănătatea punându-vă în pericol pentru că munciti atât de mult. (Camelia Dragomirescu, www.mentalclas.ro)

Final Alz (prima parte)

Astăzi trebuie să plec. Trebuie să ajung acasă. La mine acasă unde să pot să. Trebuie să fac ceva şi când o să ajung acasă am să ştiu ce. Mă privesc în oglindă. Sunt în pijama. Costumul meu cu care mergeam la facultate. Deschid un dulap, dar acolo nu sunt haine. Prosoape, cearceafuri. Poate au ascuns hainele sub toate astea. De ce să ţii cearceafuri cu prosoape într-un dulap, dacă nu vrei să ascunzi ceva? Scot prosoapele unul câte unul, apoi cearceafurile. La început cu grijă le pun jos. Am scos cam jumătate din ele şi hainele mele nu se văd. Deja simt că mă enervez, nu mai am timp, şi le scot repede şi le arunc pe jos. Dulapul gol în care nu este costumul meu. Sigur l-au ascuns în altă parte. Nu mai am timp. Mă uit prin cameră şi văd halatul. Am să-l iau pe acesta şi când voi ajunge acasă am să mă schimb. Halatul e plăcut la atingere, e moale. Mă privesc în oglindă, şi chiar îmi stă bine. Vor zice că am ieşit un pic din casă să-mi cumpăr ţigări. Deschid uşa încet, mă uit pe hol. Nu e nimeni. Holul mic, apoi sufrageria. Din bucătărie se aud voci. Sper să nu deschidă uşa. Aş fi vrut să fiu şi eu acolo, să aud ce vorbesc. Aş fi vrut să fiu în multe locuri, dar m-am mulţumit să fiu aici. M-am mulţumit? Poate altcineva m-a mulţumit. Mi-a dat ceva să fiu mulţumit, să fiu în mulţime. Să fiu o parte dintr-o mulţime, mulţimile se notează cu litere mari, fie o mulţime A mare din care am făcut parte. Apoi au făcut ceva şi am ajuns în mulţimea B mare apoi în C mare şi în final am ajuns la z mic. Mă simt ca un z mic ce merge prin mulţimea de oameni de pe stradă, unii mă privesc ciudat, nişte icşi care privesc un zet ciudat. Poate că nu zetul, ci halatul zetului îi miră. Să ajung acasă, acasă la mine unde sunt un a sau b chiar dacă mici, pentru că aşa se notează elementele unei mulţimi. Camera mea, un pat o masă şi cărţi puse în. Normal că nu-mi amintesc. Normal în condiţiile în care am luat tot felul de medicamente ca să uit. Şi apoi vor spune că sunt bolnav. Că am boala de uitare. Aş fi vrut să uit multe, să uit femeile care nu m-au iubit, să uit şi să mă trezesc într-o dimineaţă doar cu amintirile frumoase: băiatul meu la 18 ani întrebându-mă despre ce este o relaţie cu o femeie, cum începe şi cum se termină ea. Relaţia, pentru că femeile sunt infinite. La ora asta probabil că mă caută prin casă. Probabil că au intrat în panică. Cine ştie unde aş putea ajunge şi să povestesc despre ceea ce vor ei sa-mi facă. Ce vor ei să-mi facă? Unde or fi pus blocul meu? Sau dacă găsesc blocul oare nu cumva or fi pus apartamentul în altă parte? Să încerc să-mi amintesc. Strada Lizierei, numărul. Ce număr. Nu are importanţă. Dacă voi ajunge acolo am să caut blocul. Domnul cu servietă îmi zâmbeşte şi cred că ar putea să mă ajute. Îl întreb unde e strada, şi-mi arată o staţie de tramvai şi chiar mă ajută să urc. Vă simţiţi bine? Mă întreabă. Da, îi răspund, nu mai ştiam cum să ajung acasă. Aveţi un număr de telefon unde putem suna? Devin mai atent, dacă a fost trimis de ei? Are o geantă neagră, nu poartă pardesiu deşi e cam frig afară. Mulţumesc îi spun, mă descurc de aici. Ar vrea să insiste, mă priveşte atent, dar îi spun mai tăios, mulţumesc, mă descurc. Cum doriţi, îmi spune şi coboară. Nu am mai fost cu tramvaiul de mult timp. Lumea se uită ciudat la mine. (Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)

Culorile toamnei

Am depasit 1000 accesari, ceea ce nu este putin intr-un timp atat de scurt. Cromatica blogului a pastrat culorile, nuantele si temele primului workshop al APASC. Dar... a venit toamna. Avem nevoie de o "hainuta" mai calda, mai... tandra, dulce si linistita precum raportarea pe care ar fi bine sa o avem fata de acest minunat anotimp. Unii psihologi considera ca acum schimbarile de spirit inmultesc cazurile de depresie. Noi credem ca toamna este ca o larga si dragastoasa imbratisare, ca bucuria de nedescris a bunicilor care-si asteapta nepoteii infometati si obositi de la scoala. Se spune ca exista si o astenie de toamna. De fapt, probabil exista o dispozitie catre visare si meditatie, cand se produc reordonari si reechilibrari psihice, integrandu-se experientele si "crescand" sufleteste si spiritual.
Asa ca... nu vom mai astepta impresiile voastre despre workshop si, in doua-trei zile, ne "imbracam" altfel. (Stim ca v-a placut si ca ne-am simtit bine impreuna). Speram ca, si sub palarii, umbrele si pelerine de ploaie, ne veti recunoaste - fiindca am inceput sa fim prieteni buni!

Stresul intre simptom psihologic si epuizare fizica

De cele mai multe ori, mergand pe strada, la cursuri, intre prieteni, auzim: « sunt stresat », « nu mai am timp », « seful ma streseaza », « munca ma streseaza » ; auzim aceste afirmatii aproape in fiecare zi si ne intrebam : « oare ce se intampla ? », « suntem stresati sau epuizati de rutina zilnica ? » o intrebare cu care toti ne confruntam intr-o tara trecuta prin tranzitie si prin criza economica; suntem bulversati, dezamagiti, obositi sau stresati ? Pentru a ne da seama, mai jos va fac cunoscute simptomele stresului la locul de munca, ce se pot manifesta in plan comportamental, fiziologic si psihologic.

Reactii comportamentale: sunt activitati practicate deschis, pe care individul stresat le foloseste in incercarea de a face fata stresului. Ele includ: atitudini de rezolvare a problemei, de retragere si de folosire a substantelor care provoaca dependenta.

Reactiile psihologice: implica in primul rand procesele emotionale si cerebrale. Reactia psihologica cel mai des intalnita este utilizarea mecanismelor de aparare (eforturi psihologice de a reduce anxietatea asociata cu stresul).

Reactii fiziologice la stres: exista dovezi ca stresul la locul de munca se asociaza cu functionarea neregulata a inimii, hipertensiune, puls acelerat, cresterea colesterolului. Stresul a mai fost asociat si cu declansarea unor boli cum ar fi cele respiratorii si infectiile bacteriene. Criteriile de diagnostic pentru stres-persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care ambele dintre cele care urmeaza a fi prezentate:

1. persoana a fost martora ori a fost confruntata cu un eveniment care au implicat moartea efectiva, amenintarea cu moartea ori o vatamare serioasa sau pereclitare a integritatii corporale proprii ori a altora;

2. raspunsul persoanei a implicat o frica intensa, neputinta sau oroare.

3. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent intr-unul din urmatoarele moduri:

- amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului; vise detresante; detresa psihologica; reactivitate psihologica;

- simptome persistente de excitatie crescuta (care nu erau prezente inainte), dupa cum este indicat de doua sau mai multe dintre urmatoarele efecte:

1. dificultatea de adormire;

2. iritabilitate sau accese coleroase;

3. dificultate in concentrare;

4. hipervigilitate;

5. raspuns de tresarire exagerat.

O oarecare simptomatologie urmand expunerii la un stres extrem este duplicitara si adesea nu necesita nici un diagnostic, stresul acut trebuie luat in consideratie numai daca simptomele dureaza cel putin doua zile si cauzeaza o detresa de deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare sau deterioreaza capacitatea individului de a indeplini unele sarcini necesare prin definitie, diagnosticul de stres este adecvat numai pentru simptomele care apar in decurs de o luna de la stresorul extrem pentru stresul posttraumatic cere mai mult de o luna de simptome, acest diagnostic nu poate fi pus in cursul acestei perioade initiale de o luna. Pentru indivizii  care au stresor extreme, dar care prezinta un pattern simptomatologic care nu satisface criteriile pentru stresul acut, trebuie luat in considerare un diagnostic de tulburare de adaptare. Stimularea trebuie exclusa in acele situatii in care remuneratia financiara, oportunitatea beneficiului sau deciziile medicolegale joaca un rol. Un alt simptom psihologic al stresului este tensiunea musculara - poate fi asociata cu tremor, contracture, senzatia de iritatie si durere sau sensibilitate musculara. Multi indivizi cu anxietate generalizata dau dovada de simptome somatice. Anxietatea generalizata apare frecvent concomitent cu tulburarile afective si cu alte tulburari in legatura cu efectele acestora.

Surse bibliografice :

Ø  Adirandack, S., - Managementul pur si simplu - Editura F.D.S.C., Bucuresti, 1999 ;

Ø  Cristea, D., - Tratat de psihologie sociala - Editura Pro Transilvania, 2000;

Ø  Constantin, T., - Evaluarea psihologica a personalului - Editura Polirom, Iasi, 2004 ;

Ø  Hindle, T., - Cum sa reducem stresul -  Editura Rao, Bucuresti, 2001;

 Ø  Tabachiu, A., - Psihologie ocupationala - Editura Universitatii Titu Maiorescu, Bucuresti ;

Ø  Kinzie, J. D., Goetz, R. R., - A century of Contracsy Surrounding Posttraumatic Stress - Spectrum Syndromes the impact on DSM III and DSM IV.

Mihai Adrian PAUN

Alz 09

Încă o dimineaţă. Mă trezesc. Din nou aş vrea să văd camera mea, din apartamentul meu. Din nou sunt în camera în care patul meu stă în altă parte. Când mă trezesc aş vrea să fiu acolo, dar sunt aici. Orice aş face nu pot fi acolo. Sunt aici, unde sunt oameni care-mi dau medicamente, să uit, să uit de mine, să nu mai îmi amintesc de nimic din ce a fost. E un acum, aşa cum îl vor ei. Eu nu vreau acest acum. Aş vrea să fiu din nou la facultate, să fiu din nou cu colegii mei, să vin acasă şi Adriana să mă întrebe cum a fost azi. Iar eu să spun, plin de mine, a fost greu şi ea să zâmbească. Zâmbetul ei. Oare mai ştiu eu cum zâmbea ea? Oare ea mai există? Sunt oare căsătorit cu ea? Parcă era soţia lui Matei... Dacă eu sunt aşa de bătrân, ea ar trebui să fie la fel. Şi nu mai seamănă cu cea pe care o ştiam. Aşa că ar putea să pună orice femeie să spună că e Adriana. Eram pe o bancă şi mă gândeam ce-ar fi dacă femeia de lângă mine ar fi soţia mea. Ca un joc. Mă uitam cu coada ochiului la ea şi încercam să-mi imaginez. Deobicei pentru jocul ăsta nu căutam femei frumoase. Nu frumoase aşa cum vedea toată lumea. Frumoase. O femeie care zâmbeşte e mai frumoasă decît o femeie frumoasă care nu zâmbeşte. Pe fereastră se vede un copac. Parcă nu era aici. M-or fi mutat în altă casă care seamănă cu cealaltă. De ce ar face asta? Pun mâna pe frunte şi văd brăţara. Nu am scăpat de ea. Şi nici ea de mine. Suntem legaţi unul de altul. Acum la lumină o văd mai bine. E gri şi e metalică. Pun limba pe ea, dar nu are gust. Scrie ceva pe ea, dar nu înţeleg. Probabil e un cifru. Poate că e ceva despre mine. Sfârşitul lumii în care ne vor însemna pe toţi. Poate de asta nu pot scoate brăţara. Semnul fiarei e pe ea. Mă simt prins, fără scăpare. Poate nu vor casa mea, poate vor sufletul meu. Poate i-a pus Fiara. Oare nu or avea şi ei brăţări? Ce s-a întâmplat azi-noapte. A fost azi-noapte? Sau a fost altă noapte care a fost demult. Şi eu acum. În ce an suntem? Mă uit la ceas şi ceasul arată altfel. Normal că l-au schimbat, ca să nu pot să-l citesc. Să nu ştiu cât e ceasul, să nu ştiu când vin ei cu medicamentele. Dar nu au mai fost demult. Poate le pisează şi le pun în mâncare. Şi ce să fac? Să nu mănânc? Acum aş putea să mă scol din pat. Şi dacă mă scol să mă duc unde. Să ies pe hol. Iar de pe hol. Ştiu că era o baie. Şi apoi o cameră mare. Undeva ar trebui să găsesc uşa să ies.
- Unde vrei să mergi bunicule?
- Să merg acasă la mine.
- Dar aici e casa ta, spune nepoata
Oare chiar crede ce spune? Nu mai ştiu cum o cheamă, oricum nu are importanţă pentru că oricum i-aş spune ar zice că nu acela e numele ei. Îşi schimbă numele în fiecare zi ca să mă zăpăcească.
- Da, spun, o fi şi asta casa mea, dar eu vreau să ajung la cealaltă casă a mea.
- Care cealaltă?
- Cea în care stau.
- Unde se află?
Mă uit la ea să văd dacă-şi bate joc de mine. Credeam că ţine cu mine, că vrea să mă ajute, dar şi ea e cu ceilalţi.
- Acolo unde sunt cărţile mele.
- De ce ai nevoie de cărţi?
- De ce nu mă întrebi de ce avem nevoie de cultură?
- Care cărţi? Spune un titlu
Ştiu. Sigur ştiu. Acum m-a luat repede şi desigur că nu o să-mi amintesc. De fapt asta vor şi ei. Ca eu să nu-mi amintesc şi apoi să spună că de fapt nu am avut nici o carte.
- Probabil o să spui că anul ăsta nu am avut nici un curs. Că a ţinut altcineva cursurile mele.
- Bunicule de 10 ani le ţine altcineva. Acum 10 ani ai ieşit la pensie şi a rămas Maria în locul tău.
Deci asta era. De asta îmi dau pastilele. Să uit, să poată lua Maria cursul meu. Să mă zăpăcească, să mă convingă că a fost acum 10 ani. De parcă eu nu aş şti că am avut cursul festiv anul ăsta, să vorbească şi domnul profesor, strigau absolvenţii, eu nu dorisem de la început să vorbesc. Şi pentru că mi-au zis, m-am ridicat şi am vorbit. Şi ei m-au aplaudat.

  

(Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)