Poti să-ţi iei BMW ultimul tip din meseria de psihoterapeut?

Când am decis să fac un cabinet de psihologie mi-am consultat membrii familiei si le-am comunicat dorința mea de a mă sprijini în acest demers. Cea mai utilă discuție am avut-o cu fiul meu-pe atunci în vârstă de 15 ani:

-  Asta înseamnă că tu faci o afacere?

-  Da, am răspuns mirată fiindcă  până atunci nu mă gândisem la asta ca la o afacere.

-  Și vei câstiga bani cât să ne luăm un BMW ultimul tip?

-  Nu ! Nici vorbă!

-  Atunci e o afacere nașpa- a concluzionat el și s-a retras din întâlnirea noastră de familie vizibil dezamagit.

Au trecut ceva ani de atunci si m-am gândit îndelung la discuția noastră . Pot spune cu certitudine că psihoterapia este o afacere însă sunt lucruri care o împiedică să fie foarte profitabilă.

Printre factorii care  îi împiedică pe psihoterapeuţii din secolul 21 să  prospere am putea enumera:

Economia: deoarece piaţa de valori a căzut în 2008 , urmată de o recesiune care a afectat lumea întreagă (mai puțin China) , multi oameni au fost reticenti în a cheltui banii pe alte lucruri decât necesităţi. Acest lucru  a făcut foarte dificilă practica  privată în domeniul sănătății  care se bazează pe plăţile taxa-pentru-servicii  și care are o influență  semnificativă pentru o parte a veniturilor lor.

Ajutor şi consiliere gratuită: în ultimul deceniu se ofera gratuit o mulțime de informații non-profesionale (şi chiar unele profesionale) – există surse infinite de informaţii pe Internet, precum şi talk show-uri la TV şi radio, cum ar fi emisiunea  Dr. Cristian Andrei , Oprah,  Super Nanny etc.  Mulţi consumatori nu-şi dau seama că aceste personalităţi de radio şi TV nu  sunt furnizori de  psihoterapie pe aer.

Nasterea Industriei numita Coaching: Sunt ceteva sute de profesii   si  diferite tipuri de muncă  iar coaching-ul ar trebui sa se adreseze fiecarei categorii in parte. Cei ce se ocupa si conduc industria de coaching recunosc că există o mare cantitate de informatie pe care o au din activitatea psihoterapeuţilor . Din acest motiv in România oamenii care bat la ușa mea așteaptă sa-și rezolve problema în maximum trei ședințe. Mulți așa-ziși terapeuți  sunt de fapt  coach și asta îngreunează implementarea pe piața din România a profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale.

Utilizarea tot mai largă de medicamente în loc de psihoterapie pentru a face faţă problemelor de sănătate mintală: În 2003, peste 46 milioane de retete pentru antidepresive au fost scrise doar în SUA, înregistrându-se  vânzări de peste 14 miliarde dolari. Peste 2 / 3 din aceste rețete  au fost scrise de medici  care  nu sunt psihiatrii .

În mod evident, nu numai americanii au o preferinta mare pentru ruta aparent rapidă şi uşoară  de rezolvare a problemelor de sănătatea mintală, în ciuda rezultatelor cercetărilor care sugerează că psihoterapiea joacă  un rol major în a face cu succes multe boli mentale.

Activez de aproape doi ani in programul STOP FUMAT in care până anul acesta consilierea psihologică a fost gratuită. Deși dependența de nicotină este în proporție de peste 75% de natură psihologică , cei ce se adresau pentru renunțarea la fumat solicitau cu insistență DOAR MEDICAMENTE!!!

Ascensiunea terapiilor alternative: Oricine altcineva poate să rezolve problema rapid este de preferat . Așa se face că oamenii se adresează cu precădere diverselor terapii alternative pentru a face faţă cu probleme de sănătate mintală : yoga, biserica, ghicitoarea , diverse suplimente alimentare şi plante aromatice. Pentru mulţi dintre aceşti oameni, psihoterapia este vazută ca metodă de ignorat , de alezat, ignorând legătura corp-minte şi este puţin probabil să ducă la schimbări permanente în funcţionarea optimă.

Concluzie? Este mai greu decât oricând să ai succes ca  psihoterapeut. Există mai multe servicii concurente pentru o bază de populaţie  redusă, iar majoritatea dintre noi au formare puţin sau deloc formală în modul în care să înceapă, să dezvolte sau să crească pentru a rula o afacere. Asta e realitatea nefericită cu care se confruntă  mulți psihoterapeuţi astăzi.
Izolarea este comună printre terapeuti si se poate dovedi mortală pentru a practica noastră.

Avem destule piedici în a ne exercita profesia  așadar , ce ați zice stimați colegi dacă am încerca să facem o uniune cu adevărat profitabilă pentru noi?

Camelia Dragomirescu

 

septembrie

… din nou în faţa monitorului, din nou cuvintele ies de pe taste, ca şi cum aş ploua propoziţii, şi propoziţiile devin fraze, iar frazele se poticnesc într-un punct.
A venit toamna şi dintr-o dată încep să simt oboseala, oboseala pe care nici o cafea şi nici un somn din lume nu ar putea să o stingă.
M-aş ascunde într-un parc, plimbându-mă printre frunze, covor de frunze, foşnetul prafului aşezându-se pe pantofii mei.
Să mă aşez pe o bancă, să mă uit la lac şi lacul să se uite spre cer şi cerul să-şi închidă ochii încet spre noapte. Iar când felinarele se aprind în parc, să ies din parc şi trotuarul să fie ud ca după o ploaie de gânduri. (Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)

Puterea de a dărui

Nu dăruieşti decât prea puţin atunci când dai din ceea ce-ţi aparţine, adică din ceva exterior ţie, din ceea ce ai. Numai când dăruieşti din tine însuţi, din ceea ce eşti, doar atunci dai cu adevărat. Pentru dăruirea autentică nu este un timp anume, în orice caz, nu trebuie să-ţi „faci timp“ – căci aceasta este o virtute supratemporală: nici nu contează dacă durează, în timpul fizic, o clipă sau toată viaţa. Altfel spus, sunt momente prin care accezi la veşnicie, sunt vieţi întregi ce „trec“ ca o secundă... Sunt oameni care dau puţin din bogăţia lor, în scopul recunoaşterii publice a dărniciei: ambiţia nemărturisită le micşorează şi mai mult darul – până la a nu mai avea nici o însemnătate. Alţii, tocmai având puţin, dau totul. Crezând în viaţă, în iubire, dăruiesc cu bucurie şi se simt recompensaţi prin însuşi actul dăruirii. Sunt persoane care le împărtăşesc celorlalţi durerea lor: e tot un dar, înzecit când îi întâlnesc pe aceia care nu pot nici să plângă. Unii dăruiesc şi se dăruiesc cu atâta naturaleţe de parcă au fost creaţi special pentru a descoperi lumii mărinimia fundamentală, generozitatea divină. Ei nu se bucură, nu se întristează, nu sunt înciudaţi: nu pot trăi decât în acest mod. A găsi pe cei ce au nevoie, pe cei care să primească darul, e rostul căii lor. În fine, nimeni nu are dreptul a hotărî să dăruiască numai acelora care merită. Căci toţi am primit viaţa, iar dacă mai presus de noi ni s-a dăruit ceva de nepreţuit, cum am putea noi să ştim măsura a ceva infinit de mărunt ca darurile noastre? Nu există orgoliu mai mare decât a-i dori pe alţii umiliţi. Prin noi se dăruieşte, iar dacă se întâmplă această minune, binefăcătorii nu suntem noi. În privinţa recunoştinţei, nu dăruieşti cu adevărat decât dacă o faci liber, iar libertatea ţi-o păstrezi numai dacă nu aştepţi nimic în schimb. În fond, ai primit încă de la început mirificul dar: puterea de a dărui... (Sorina Dascălu, Theia, 2001)

apa3010

Este un loc comun folosirea simbolului apei în încercările de înţelegere a sufletului, în diversele demersuri spirituale. Element dual, APA reprezintă naşterea şi viaţa, regenerarea, tinereţea eternă, sănătatea şi armonia, dar şi, deopotrivă, distrugerea, forţa de nestăpânit ce poate inunda, scufunda, acoperi, îneca, ucide. APA înseamnă şi puterea subtilă de a schimba („infiltrându-se” prin cele mai fine interspaţii sau transformând prin „picătură cu picătură”), dar şi calea de trecere de la o stare la alta, de la o vârstă la alta, de la o etapă la alta a evoluţiei noastre.

Apa stinge focul, modelează stânca, slefuieşte perla, închide aerul în boabele de rouă ale dimineţii sau în ploaie, împrospătându-l. Apa este vioiciunea copilului, izvorul năvalnic al tinereţii, iubirea părintească şi filială, cascada impetuoasă a pasiunii, cunoaşterea de care ne este sete, lacul întins al minţii înţelepte, cu adâncimi nebănuite, în care se reflectă cerul, oceanul nesfârşit al dragostei divine. Lângă, pe sau sub apă putem medita, ne relaxăm şi încercăm să ne stăpânim frământările interioare, să ne controlăm gândurile, să ne integrăm sentimentele şi trăirile. În apă se săvârşeşte botezul şi cu „apa vie” eroii devin invincibili.
De aceea, am considerat că nimic nu poate exprima mai bine Asociaţia de Psihologie Aplicată (APA) decât acest miraculos principiu.
Între fenomenele ce ne preocupă în principal, STRESUL deţine un loc aparte. Ca şi apa, dual, stresul nu este nici bun, nici rău, există pur şi simplu. De noi depinde către ce îl direcţionăm şi cum îl „folosim” în beneficiul nostru şi al celor din jur. Poate fi o sursă de energie, un „ferment”, un stimulent al afectivităţii, al creativităţii, al implicării pozitive, dar şi o cauză a inhibiţiei, dezechilibrului, şocului, bolii. Poate fi tensiunea ce ne duce la adaptare, dar şi „valul uriaş” ce ne surpă toate malurile şi punctele de sprijin.
În 1930, Hans Selye foloseşte pentru prima dată conceptul de „stres”. APASC a apărut ca un răspuns la o intenţie/ iniţiativă firească a comunităţii psihologilor şi altor oameni de ştiinţă de a-şi oferi competenţele pentru „gestionarea” stresului în societatea românească. Iată-ne, alături de dv, în 2010. De aici, „apa3010”.

Antologie de texte lucrari workshop

În cadrul Workshop-ului va fi lansat primul număr al culegerii de lucrări CERCETARE ŞI INTERVENŢIE ÎN PSIHOLOGIE. Cei interesaţi să publice lucrările şi studiile realizate pot face acest lucru trimiţând lucrările în format electronic pe adresa de e-mail office.apasc@gmail.com conform instrucţiunilor de pe site-ul www.apa3010.com, până la data de 01.09.2010.

workshop international - Bucuresti

Colegiul Psihologilor din România şi

Asociaţia de Psihologie Aplicată şi Ştiinţe Conexe  „No Stress Center”

ORGANIZEAZĂ:

şi

vă invită la

Workshopul Internaţional

cu tema

PREVALENŢĂ ŞI CAUZALITATE ÎN ABORDAREA STRESULUI

 

18-19 septembrie 2010

Bucureşti

  
 
Despre Prevalenţă şi cauzalitate în abordarea stresului
 

       Obiectivul fundamental al acestui workshop îl constituie reunirea unor specialişti, a unor practicieni de valoare în domeniu, în vederea abordării unei teme pe cât de actuale pe atât de controversate: STRESUL. Organizat sub forma unor ateliere de discuţii sau de lucru pe secţiuni,  workshopul va permite schimbul de informaţii între participanţi, identificarea provocărilor actuale din domeniul psihologiei, medicinei, resurselor umane în ceea ce priveşte factorii de risc, simptomatologia, prevenţia şi intervenţia specifice stresului.

Această manifestare reprezintă un prim pas în şirul acţiunilor pe care întenţionează să le desfăşoare Asociaţia de Psihologie Aplicată şi Ştiinţe Conexe “No Stress Center” în vederea sprijinirii eforturilor de prevenţie şi management al stresului la nivel individual şi organizaţional.

 

INVITAŢI DIN ROMÂNIA:

 

MODERATORI PE SECŢIUNI
 
Prof.univ.dr. Mihai Aniţei                                                                                       
Prof.univ.dr.Mihaela Minulescu
Prof.univ.dr. Ruxandra Răşcanu
Prof.univ.dr. Ion Radu Tomşa
Psih. pr. Daniela Hiera
Psih. pr. dr. Constantin Edmond Cracsner
Psih. pr. Steluţa Trăscaian
Psih. pr. dr.Adrian Ţanacli
Psih. pr. dr.Cătălin Gherasim
Psih. pr. dr.Ion Duvac
Psih. dr.Csaba Kiss
Psih. pr. Mihai Serban
Psih. pr. dr.Corina Mihaela Zaharia
Psih. dr.Valentin Dinu

INVITAŢI INTERNAŢIONALI:

Prof. dr.Diana Stefani – medic specialist in medicina alopata, specialist in medicina integrativa si terapii alternative, Trainer NLP acreditat international
Prof. dr.L.J. Hunyady – inginer cu brevete de inventii in echipamente medicale in SUA, specialist in medicina integrativa, Trainer NLP acreditat international

Informatii suplimentare pe www.apa3010.com