Am primit acum câteva zile un "manifest" al lui Tudor Chirilă, în care ideea era că suntem un fel de rataţi şi că singura şansă ar fi să "trezim" pe cei care vin, pentru că generaţia noastră s-ar fi ratat. În fapt un mod mai dur şi un pic vulgar de a fi îndemnaţi la acceptarea ideii de "generaţie sacrificată". Nu sunt de acord cu el(nici cu manifestul, nici cu T. Chirilă). Nu consider că am pierdut, ci doar că încă nu am câştigat. Toate aceste "manifeste" reprezintă în fapt o formă mascată de a ne face să acceptăm că suntem învinşi. (...) Şi că simpla mea existenţă aici e o victorie. În fiecare zi văd "clasa învingătoare" şi-mi dau seama că totul e spoială, că de fapt le e frică, teamă pentru că nu au nici un viitor. (...) Cu fiecare încercare la care sunt supus (prin care se încearcă supunerea mea) mă consider învingător dacă reuşesc să nu mă răzbun (pentru că uneori mă razbun şi-mi dau seama că atunci sunt învins). Cât timp la ură nu răspund cu ură am câştigat. Şi poate într-o zi ... (Cristian Pomohaci, informaticaro2000.net)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu