Poate ca, asa cum exista o fobie a paginii albe pentru scriitorii de mare talent, exista si o fobie a spatiului virtual inca gol. E ciudat, insa, cum foaia alba “clasica” ne pare o tacere plina de sens. Temerile noastre sunt legate tocmai de a nu strica linistea si ordinea, armonia acestei taceri. Puritatea, daca vreti.
Pagina web, inainte de a fi “personalizata”, parca nu ascunde nimic. Cea de hartie iti transmite un fel de sfiala, chiar o piosenie uneori. In fata unei taine total nedezvaluite.
Am cunoscut candva un scriitor orb, care, inainte de a incepe sa-si aseze cuminte semnele pe hartie, o pipaia indelung cu degetele, ca-ntr-un ritual. Suportul electronic sau virtual nu-ti inspira aceasta delicata, tandra “preimprietenire”…
Ma rog, una peste alta, nu prea stiu de ce nu scrie nimeni (inca) aici. Asa ca, dat fiind faptul simplu ca un editor trebuie sa-i incurajeze pe cei care (inca) nu scriu dar se presupune ca au ceva de spus, gandesc sa va salut cordial si sa va asigur ca aici nu veti perturba o ordine, ci veti contribui, cu siguranta, la construirea unor punti de comunicare. Ceea ce si fac: bun gasit!
Pagina web, inainte de a fi “personalizata”, parca nu ascunde nimic. Cea de hartie iti transmite un fel de sfiala, chiar o piosenie uneori. In fata unei taine total nedezvaluite.
Am cunoscut candva un scriitor orb, care, inainte de a incepe sa-si aseze cuminte semnele pe hartie, o pipaia indelung cu degetele, ca-ntr-un ritual. Suportul electronic sau virtual nu-ti inspira aceasta delicata, tandra “preimprietenire”…
Ma rog, una peste alta, nu prea stiu de ce nu scrie nimeni (inca) aici. Asa ca, dat fiind faptul simplu ca un editor trebuie sa-i incurajeze pe cei care (inca) nu scriu dar se presupune ca au ceva de spus, gandesc sa va salut cordial si sa va asigur ca aici nu veti perturba o ordine, ci veti contribui, cu siguranta, la construirea unor punti de comunicare. Ceea ce si fac: bun gasit!
(Sorina Dascalu, sorinadascalu.blogspot.com)
Va salut si pe cei care ati putea sa postati aici (pe apa3010.blogspot.com) comentarii, dar (inca) nu o faceti... :)
Ma intreaba cineva in PM daca acel scriitor chiar a existat sau l-am inventat eu. Mi-ar placea sa pot crea personaje atat de interesante precum omul de cultura la care ma refeream. Sigur ca a trait, era un povestitor extraordinar, Marin Iancu Nicolae (i-am dedicat, cu ani in urma, cateva articole). Ramas fara ambele picioare si orb, dupa razboi, isi scria cartile intr-o camaruta modesta (dar cu o biblioteca impresionanta), unde catelul sau ii aducea ziarul in fiecare dimineata, iar o turturica ii poposea pe birou, printre manuscrise, pentru a-i tine companie...
RăspundețiȘtergereRasucea coala de hartie pe un creion, scotea usor instrumentul de scris, ca sa nu se desfaca sulul subtire si strans, ca o tigara, apoi presa foaia si o desfacea cu grija, pentru a obtine niste indoituri fine, deasupra carora sa scrie, ca pe linii, sa pastreze randurile relativ drepte, neamestecate... Pipaia cu varfurile degetelor si, tot cu un creion (sa nu manjeasca pagina de cerneala), depunea - de asemenea, ca-ntr-un ritual - semnele acelea aproape sacre, pe care i le descifra apoi doamna Miluta, sotia sa.
Poza cu dvs. este fascinanta.
RăspundețiȘtergereDoamna Dascalu, de ce nu se actualizeaza siteul APASC? Pe blogul de acolo nu se afla nimic iar pe site nu s-a mai pus nimic nou.
RăspundețiȘtergereParca este parasit.