Seara

Mi-e greu sa scriu despre mine. Sa ma vorbesc de bine s-ar spune ca ma laud. Sa ma vorbesc de rau nu-mi prea vine. Adevarul e ca ajung si in astfel de momente, cand nu se mai intampla nimic important in jurul meu, de fapt nu mai vreau sa vad ce e in jurul meu. Este ceea ce numesc criza, iar prietenul meu David Ioachim numea perioada de acumulare. Si cred ca el avea dreptate. Scrii, creezi tot felul de lucruri si deodata obosesti. Iar oboseala o vezi prea tarziu, asa ca atunci cand nu poti dormi de oboseala si stai treaz si ai vrea sa scrii ceva, dar cu computerul in fata nu poti decat, eventual, sa joci un solitaire. Iar daca nu iese pasenta, Sportul pierde un meci (inca unul!) si nici guvernul nu cade, deja incepi sa crezi ca totul e vesnic, inclusiv starea de criza. De aceea voi inchide computerul, ma voi aseza pe un fotoliu si am sa citesc. Asta sper asa cum sper ca mana mea nu va gasi telecomanda. Sunt asa de plictisit incat am renuntat si la diacritice.